Criza economică mondială a fost provocată de cercurile financiare. Cum să procedezi ca să pedepseşti adevăraţii vinovaţi, dar să şi împiedici prăbuşirea băncilor şi a fondurilor de investiţii, deoarece colapsul lor ar isca un tsunami cu repercursiuni imense pentru toţi oamenii? E preferabilă calea mai scurtă, adică eliminarea fizică a făptaşilor, ca la o vînătoare de raţe grase? Sau aplicarea legilor? Sunt întrebări de actualitate, aflate în mintea multora, însă nerostite.
Prin romanul “Destinul lupului singuratic”, apărut recent la editura Adenium, Adrian Christescu oferă un răspuns. Merge pe eliminarea fizică a infractorilor cu gulere albe, aflaţi în combinaţii cu politicieni la fel de corupţi. Şi se recurge la modalităţi prin care să se transmită un mesaj clar către bancheri, ca să înţeleagă că e cazul să lase furăciunile, deturnările de fonduri şi spălările de bani.
Cei care iau înfăptuirea dreptăţii în propriile mîini, desigur că în mod neoficial, sunt oameni din serviciile secrete ale ţărilor importante, ajunşi la un acord şi o finanţare comună, exasperaţi de corupţia cronicizată.
Extrem de bine scris, romanul e un thriller care poartă cititorul, datorită acţiunii, prin întreaga lume. Te ţine în tensiune pînă la ultima pagină, ceea ce este o realizare de zile mari. Cu un buget consistent, un regizor american priceput ar avea toate datele să producă un film de succes. Felicitări, Adrian Christescu!
Nu am de gînd să povestesc “Destinul lupului singuratic”, cartea merită citită. De oricine interesat de mecanismele nevăzute ale lumii şi care n-are mintea îngustată de lozinci. O să recunoaşteţi şi personaje cu corespondent în realitate. Aş recomanda-o în mod deosebit celor cu aplecare spre afacerile ilegale cu bani publici. Niciodată nu ştii unde se termină ficţiunea şi unde începe realitatea. Ori dacă realitatea nu depăşeşte cumva imaginaţia.
Alexandru Petria