Pentru cei care caută explicații logice haosului împământenit la Casa Albă în zilele noastre există o consemnare a primilor doi ani din primul mandat al lui Trump așa cum a fost perceput din prisma colaboratorilor acestuia. Cartea scrisă de legendarul jurnalist Bob Woodward este o privire rece asupra modului în care Trump vede și înțelege lumea din jurul său.
Citind această cronică a evenimentelor nu poți să nu fii pătruns de un sentiment de frică și nesiguranță pentru acest accident al istoriei care se petrece chiar sub ochii noștri. Dar spre deosebire de cei care au lecturat această carte în 2018, la data apariției ei, pentru cei care o citesc acum cred că Frica se transformă în Groază. Pentru că, evident, nimeni nu învață nimic din istorie și din experiențele prin care a trecut, inclusiv cele personale. Și în această carte găsim explicația pentru care primele 100 de zile din noul mandat fac ca primul mandat să devină o amintire edulcorată și oarecum pozitivă.
Actorul este același, poate mai încrâncenat, cu orgoliul exacerbat și o dorință de revanșă care îi curge prin toți porii. Miliardarul dubios purtând după el 6 falimente răsunătoare, cred că este unul dintre puținii oameni de afaceri din lume care a reușit să dea faliment cu un lanț de cazinouri, intră în politică ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. Incapabil să citească mai mult de o pagină, să se concentreze mai mult de 10 minute pe un subiect, sensibil la lingușeală, mincinos patologic și lipsit complet de empatie, Trump lasă impresia unei maimuțe oranj în cabina de pilotaj a unui Airbus 320 trăgând cu furie de comenzi spre groaza copiloților care încearcă să-l strunească.
Diferența din zilele noastre față de evenimentele de acum opt ani e că tura aceasta Trump a avut grijă să nu lase nici un om inteligent în preajma sa. Dacă atunci oameni ca vicepreședintele Pence, Mattis și Tillerson secretarii pentru apărare și externe, John Kelly sau Gary Cohn erau niște oameni politici cu capul pe umeri care l-au ponderat și chiar sabotat când acesta sărea calul acum avem parte de cu totul altceva. Diferența echipei este creionată perfect de trecerea de la Hope Hicks la Karoline Leavitt, de la o intelectuală cu studii și de o moralitate ireproșabilă la o tută cu un grăunte de minte de nivelul Anei Maria Gavrilă.
Acum, Trump a debarcat având în echipa sa o menajerie de escroci, sicofanți, conspiraționiști, profitori și dilii cu care s-a apucat de treabă oferindu-ne groaza pe care o trăim zilele acestea. Incapabil să înțeleagă economia mondială, având un retard de melancolie prin care fabricile și furnalele vomitând fum înecăcios din anii ’40 sunt epoca glorioasă și palpabilă a unei economii funcționale, neavând nici cea mai mică capacitate de a înțelege consecințele economice ale unor decizii politice pentru mai mult de 24 de ore. Cele în care deciziile lui îl vor ține pe frontispiciul rețelelor sociale și al mediei internaționale care îi hrănesc orgoliul sociopat.
Cred că singurul lucru pozitiv ce răzbate din această carte este concluzia că e destul de puțin probabil ca Trump să fie agent rus. Dovezile sunt subțiri dar invidia pentru personajele care îi pot umbri piedestalul imaginat de el însuși precum și dorința patologică de răzbunare combinate cu premisele de astăzi îl fac să se comporte ca un agent gratuit pentru care Putin cred că dă acatiste uimit de pleașca care s-a revărsat pe el. Concluzia după această carte este una singură. La ce prăpăd a făcut primul descălecat nu poți să nu-ți pui întrebarea cât de imbecili au fost democrații ca prin woke-ismul și ideologia lor de rahat să se asigure că Trump va veni din nou la butoane prin niște alegeri câștigate mai clar ca niciodată.
Ne așteaptă vremuri grele.
