În data de 16 martie 2006 printr-un exequator semnat de ministrului de externe al României de atunci, ieșeanul Mihai Răzvan Ungureanu, am fost numit consul onorific al Ungariei la Iași. Pe data de 16 martie 2025, după exact 19 ani, am transmis Excelenței Sale domnului Zákony Botond, ambasadorul Ungariei la București, demisia mea din această însărcinare.

Demisia a fost acceptată tacit, fără vreo convorbire, mulțumire pentru serviciile aduse din partea reprezentanților diplomatici ai Ungariei. Poate cu excepția unui scurt mail prin care mi se mulțumește că am trimis obiectele de însărcinare și mi se atrage atenția că am uitat să trimit tăblița de semnalizare stradală a consulatului. A doua zi am trimis-o și pe aceasta.

Ce s-a întâmplat vreme de 19 ani și care a fost motivul deciziei mele? Am vrut să fiu discret dar demisia mea a ajuns deja în presa maghiară și, mai mult ca sigur, știrea va fi rostogolită și în România așa că mi se pare cinstit să-mi spun punctul de vedere.

Trebuie să precizez că în Ungaria există doar presă aflată în solda guvernului iar presa de opoziție nu poate ieși pe suport digital sau tipografic în granițele acestui stat membru al Uniunii Europene. Site-urile și imprimarea tipografică a presei opozanților regimului iliberal se face în Slovacia sau în Austria. Acesta este și unul dintre motivele, și nu sunt puține, pentru care cred că un om serios, cu principii morale și convingeri formate prin educație, experiență de viață și lecturi potrivite nu poate reprezenta un regim iliberal, de factură autoritară, anti-european, manipulatoriu și extrem de atașat de toate regimurile dictatoriale care nu dau doi bani pe libertățile fundamentale ale unei persoane.

Pentru cei care cred că a fi consul onorific al unui stat în țara de obârșie e vreo mare șmecherie, trebuie să vă dezamăgesc. Dorința de a ocupa această funcție poate fi determinată de un entuziasm sincer, tineresc, o asumare a unor cheltuieli și o speranță de a apropia și a dezvolta legături economice bilaterale între două nații. Cum a fost și cazul meu. A fost și o potriveală pentru că originea mea este mixtă, sunt un amestec de maghiar-român și sas în diverse proporții, am crescut într-un spațiu bicultural cum este Târgu Mureș și am trăit dintotdeauna cu visul unei coabitări etnice echilibrate și respectuoase.

Faptul că uneori am putut contribui la un proiect, am ajutat niște oameni aflați la ananghie departe de casă, am derulat activități culturale și prin efortul propriu am sprijinit aducerea unor investitori în comunitatea mea au fost totuși niște satisfacții pentru care a meritat să-mi înfrânez nemulțumirea și dezgustul pentru performanțele unui guvern pe care de facto îl reprezentam.

Însă, mai devreme sau mai târziu, ceea ce e prea mult, e prea mult!

Nu mai pot reprezenta un regim care a suprimat drepturi, a sărăcit o națiune, a generat o corupție fenomenală și desfășoară un sabotaj continuu la adresa Uniunii Europene jucându-și cărțile la vedere cu regimul criminal condus de Putin. Viktor Orban este un populist care nu joacă cinstit deși acum 36 de ani a intrat în politică de parte bună a istoriei. Sentimentul puterii absolute dobândite pe parcurs l-a schimbat. Populiștii identifică îngrijorări reale dar rezolvările lor sunt echivalente cu o fraudă și o escrocherie.

Sunt convins că pot continua să ajut și să fac același lucru pe care l-am făcut în ultimii 19 fără să dau prilejul vreunei ambasade să mai treacă isprăvile și eforturile mele într-un raport de activitate la sfârșitul anului.