Nu aș putea să spun dacă ,,Un Om”de Oriana Fallaci este cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată dar, dacă mă gândesc la ultimul deceniu, nu cred că am fost mai impresionat de scrisul vreunui autor. Trebuie să mărturisesc că atunci când m-am înhămat la această rizibilă întreprindere, ținând cont de interesul românului pentru carte, din domeniul editorial, Oriana Fallaci a fost unul dintre motivele principale. Am descoperit-o în adolescență citind-o prima oară într-o altă limbă pentru că, cu foarte mici și insignifiante excepții, Fallaci nu a fost un nume de care s-a auzit în România. Și e păcat pentru că ea a fost cel mai mare reporter din istorie și un scriitor cu o forță de redare devastatoare.
Oriana Fallaci este unul dintre puținii scriitori universali care are darul de a fi atemporal astfel că toate scrierile sale, începând cu primul său roman din 1959 și terminând cu ultimul din 2005, sunt de o prospețime incredibilă. Acest lucru este posibil deoarece autoarea reușește să orbiteze în jurul valorilor umane care dau măsura civilizației occidentale: libertatea, adevărul, compasiunea și fericirea omului. Mereu critică, gata oricând să taxeze ipocrizia și fariseismul, derapajele Puterii și ticăloșia mai marilor zilei, Oriana îi pune cu botul pe labe pe aceștia făcându-i vizbili la adevărata lor valoare pe scara Istoriei. Ea nu a fost iubită de politicieni, de condeierii obișnuiți cu răsfățul Puterii sau de ziariștii comozi și dispuși mereu la pertractări, fiind în schimb adorată de oamenii simpli, de cetățenii universali care i-au apreciat curajul și au însoțit-o pe drumul dobândirii unei conștiințe civice europene.
În România cărțile ei au fost puse într-o nedreaptă izolare din motive politice pe vremea regimului comunist pentru ca apoi, după 1989, invidia și politically correctness-ul adoptat pe repede înainte de aristocrația editorial-literară din România să-și spună cuvântul.
Într-o lume în care Nobel-ul literar a ajuns să fie decernat unor persone care nu au nici în clin nici în mânecă cu literatura sau care nu pot fi citiți pentru nimic în lume de către un om care să nu aprecieze lectura în funcție de opiniile politice, Oriana Fallaci este un autor care iradiază punând în umbră cohorte de scriitori înnobilați de impostură dar care vor rămâne necitiți pentru totdeauna.
Cartea Un Om apărută de curând la editura Lebăda Neagră este cea de-a patra din seria de autor Oriana Fallaci, serie pe care o vom continua până când întreaga operă a acestei minunate femei, adevăratul simbol al feminismului și al jurnalistului absolut, va putea fi cunoscut cititorului român.
Știm că suntem puțini. Știm că 1% din români au cumpărat o carte în ultimul an și, poate o parte din aceștia, au și citit-o. Dar, în definitiv, noi aici nu facem politică ca să avem nevoie de majoritate așa că vom continua să mizăm pe miezul microscopic al acestui popor care prețuiește Sfântul Graal al unei civilizații – educația ce determină practicarea liberă a imaginației care dă valoare și satisfacție vieții fiecăruia dintre noi.
