Foarte mulți oameni neobișnuiți cu flexarea ,,mușchiului”din propriul creier și suferind de o lipsă acută de satisfacții aleg să fie mândri de ceva. În general de ceva asupra căruia nu au avut nici o contribuție, nu s-a obținut în urma vreunei munci istovitoare sau al unui studiu ce a necesitat un efort de asimilare de cunoștințe. Oamenii aleg să fie mândri de ceva ce li s-a întâmplat fără voia lor cum ar fi nașterea în cadrul unei națiuni, comunității sau trib.

Acești oameni sunt ,,practicanții de patriotism”proces în urma căruia se simt realizați, apreciați și valorizați. Ce dă cu rest în toată această întreprindere sunt dușmanii care ne invidiază, ne urăsc și vor ceva de la noi. Nu știm foarte exact ce ne doresc dușmanii dar, cu siguranță, e vorba de ceva ce ne aparține iar ei complotează pentru a ne deposeda de acel ceva.

Pentru mare parte din compatrioții noștri confiscarea imaginii unui sportiv de care se lipesc ca timbrul de scrisoare reprezintă o procedură standard de a se ,,mândri”.Idolatria este o practică veche și bine pusă la punct pe aceste meleaguri unde până mai ieri strigătul de ,,Simo, te iubim!”ținea loc de imn național.

Într-o proporție covârșitoare adoratorii Simonei nu au practicat sport în general și cu atât mai puțin tenisul astfel că termeni de genul ,, kick” ,,smash” sau ,,slice” rămân niște onomatopee nedeslușite. Cei care au practicat și iubit tenisul știu bine ce tortură este să urmărești un meci de tenis din circuitul feminin în general sau un meci de-al Simonei în particular. Dar dacă urmărești un meci de tenis doar pentru ca ,,româncuța”noastră să triumfe, plictisul generat de un joc searbăd nu reprezintă un obstacol.

De aceea, acuzația de dopaj a Simonei a picat ca o lovitură de trăsnet printre adoratorii halepieni. Și, ca de obicei, când e vorba de asumarea unei responsabilități și acceptarea greșelii proprii, fanul ,,patriot”a ales să nege realitatea și să se lase dus de-un val mareic în care băltesc conspirația, ghinionul sau invidia ocultei.

Ziariștii și liderii de opinie autohtoni, a căror  unică preocupare este să zboaresub plafonul de inteligență al publicului lor ne bombardează cu mesajele de susținere la adresa Simonei trimise de Ciolacu, Ilie Năstase, Mutu sau Gică de la sculărie. De parcă astea ar conta. În strădania lor de a decide vinovăția cuiva prin țipete sau votul vulgului toți aceștia uită că o comisie de doping judecă după fapte și logică.

În condițiile în care substanța folosită, roxadustat din familia eritropoetinei, este strict interzisă și nu se află în aer, apă, hrană sau alte medicamente care s-ar găsi în farmacii este evident că există doar două scenarii prin care această substanță a ajuns în corpul ei.

Prima ar fi că a luat-o în speranța măririi rezistenței și capacității sale de efort și a sperat să nu fie controlată. Ceea ce nu ne spun ziarele este că genul de control prin care a fost depistată substanța este unul special și nu are legătură cu sutele de controale de rutină la care ea a ieșit negativ. Deci se pare că inspectorii bănuiau ceva.

A doua variantă ar fi să o fi luat-o din greșeală sau să fie victima unei persoane din anturajul ei. În ambele cazuri vorbim de tâmpenie iresponsabilă sau prostie crasă. Când faci milioane de euro din tenis trebuie să ai atâta minte să plătești un om competent care să aibă grijă de alimentația și medicația ta.

Îndrăznesc să pronostichez, bazându-mă pe stilul chitros și economicos prin care Stere Halep și-a ghidat fiica în deciziile sale financiare, că vom asista la o recunoaștere voluntară a vinovăției. Avocații sunt scumpi iar principiile și judecata divină la care fac apel adoratorii ei nu fac cât purcoiul de bani estimat pentru plata apărării ei.

Dar dacă din renumele Simonei Halep nu o să mai rămână mare lucru după ispășirea perioadei de suspendare nu cred că trebui să ne facem griji pentru vampirii ei. David Popovici pare cam intelectual pentru practicanții de patriotism sportiv dar sunt convins că Gigi Becali îl va descoperi pe noul Hagi, Năstase sau Comăneci pe terenurile FCSB-ului din Berceni.