Nu cred că mai e multă lume care să nu fi auzit de bancul cu rabinul și gâștele dar, pentru cei care l-au scăpat, îmi permit să-l readuc în atenție.

Se spune că un evreu, cap de familie păstorind o nevasta, droaie de copii, bașca gineri și nurori, disperat fiind de aglomerația din casă pleacă la sinagogă căutând sfatul rabinului. Acesta după ce îl ascultă cu atenție îi spune pe un ton înțelept.

            -Ai gâște, dragă Ițic?

            -Am rabi, cum să n-am… La asemenea familie numeroasă, e nevoie de ele …

            -Bagă gâștele în casă și vino la mine peste o săptămână.

            Nedumerit dar ascultător, Ițic pleacă acasă și bagă cele 12 gâște în casă. Toți membrii familiei sunt revoltați, nevasta urlă la el, copii plâng, ginerii și nurorile amenință că pleacă și tot așa vreme de o săptămână care pare să nu se mai sfârșească.

            După o săptămână Ițic ajunge în pragul disperării din nou la sinagogă. Rabinul îl privește înțelept apoi îi șoptește sibilinic câteva vorbe:

            -Cum e acasă?

            -Nenorocire, Rabi! Sfârșitul lumii a venit în familia mea. Numai certuri, scandaluri și peste toate astea gâștele fac o mizerie și o gălăgie insuportabilă!, se plânge săracul evreu.

            -Ițic dragă, scoate gâștele din casă și mâine treci pe la mine.

            A doua zi Ițic apare la sinagogă cu gura până la urechi și o năframă plină cu ouă proaspete cadou pentru Rabi.

            -Ei, cum e atmosfera în casă?

            -Minunată, Rabi! Minunată!, exclamă Ițic. Nu cred că am fost niciodată atât de fericiți! Avem atâta loc în casă….

În eventualitatea, extrem de puțin probabilă, în care primarul ales al Iașului ar avea vreo empatie pentru cetățenii din târgul pe care îl păstorește mi-ar fi greu să cred că acesta ar avea mai mult respect pentru ei decât avea bătrânul Rabin față de gâștele și familia lui Ițic.

Se vorbește de peste un deceniu de aglomerația din Bucium și despre faptul că pasarela de acolo, proiectată pentru nevoile și populația anilor ’70, este o bombă cu ceas pentru locuitorii din zonă sau pentru cei care îndrăznesc să circule pe acolo. Situația din Bucium nu este altceva decât unul dintre trandafirii din ditamai buchetul de proiecte (stadionul, sala de sport, inele de circulație, parcări, șamd) niciodată demarate dar fluturate la fiecare patru ani de acest politician cu o viziune asupra orașului care nu depășește vârful nasului și nu trece dincolo de buzunarele caftanului său larg și încăpător.

În nemernicia noastră de fraieri eterni am sperat ca măcar atunci când un om cu scaun la cap, cel puțin așa părea fostul viceprimar Radu Botez locatar și el din Bucium, ar ajunge în conducerea primăriei s-ar putea demara ceva pentru găsirea unei alternative necesare normalizării vieții a zeci de mii de oameni din zonă. Cei patru ani în care domnul Botez a ascuțit creioanele din primărie au trecut și iată că la mai puțin de un an de când ieșenii au votat, a câta oară?, împotriva intereselor lor ne trezim că eterna aglomerație din orele de vârf vor deveni niște amintiri plăcute prin prisma prezentului.

Gândindu-se că tragerea unei conducte pentru termoficarea spitalului Socola ( parcă Veolia ne-a anunțat că pleacă cu tot cu termoficarea ei, sau nu?) ar fi mult mai importantă decât rezolvarea problemei fraierilor din Bucium, primăria s-a apucat cu entuziasm să sape asfaltul proaspăt turnat.

Știm cu toții, din proprie experiență, cât durează entuziasmul fraților de cruce Chirica-Conest. Acum un an, pe strada în care locuiesc muncitorii Rajac-ului au tăiat asfaltul proaspăt turnat ca să-i tragă o țeavă de apă unui șmecher de investitor imobiliar, pentru care plata racordării la țeava trasă de un vecin ar fi reprezentat o umilință apoi, la nici jumătate de an mai târziu, taie ce-a mai rămas din asfalt și trage și de-o canalizare. Pe locul ,,îmbunătățirilor de infrastructură” a rămas un morman de praf și pietroaie care se transformă într-o mocirlă la prima ploaie.

Deci, după cele trei-șase luni cât le va lua muncitorilor din firma primăriei să astupe groapa de pe Bucium ( în care spun gurile rele că intră și canalizarea noului mall al stăpânului incontestabil al imobiliarelor din Iași) ne va aștepta un amplu proiect de modernizare al pasarelei prevăzut să dureze 18 luni! În cazul în care primăria roznovană ar reuși, pentru prima oară în istoria sa, să respecte un termen…

În rest, dragi Buciumeni, mă refer aici la cei mai amărâți dintre ieșenii păstoriți de rabi Chirica, numai vești bune:

Cum nu avem tramvaie pe aici, nu au să se taie refugiile de pasageri cât să încapă noile achiziții făcute de guvern cu care se laudă primăria.

Droaia de blocuri cu zece etaje (vorbim de mii de apartamente) primesc în continuare autorizații de construcție. Bonusul pentru investitorii imobiliari acordat de primărie vine sub forma iertării construirilor de parcări asumate prin autorizațiile de construcție.

Sub aceste minunate auspicii ne gândim că totuși pe săracul evreu revenirea la normalitate, și aia amărâtă, l-a costat o năframă de ouă. Oare pe noi, ieșenii, cât ne-ar costa ca jupân Chirică să ne lase în pace? Cred că am fi dispuși să luăm și un credit pentru asta…