,,Își ocupaseră locurile și li se dăduseră startul în cursă. Iepurele a țâșnit, ridicând praf în urma lui. Capul plecat. Cu toată viteza înainte. Broasca țestoasă înainta pas cu pas, repetând pentru sine: Încet înseamnă fără cusur, iar fără cusur înseamnă rapid.

            Cursa se desfășura de ani de zile, dar era abia la început. Va continua pe un drum lung și plin de neprevăzut, până ce anii vor deveni decenii și deceniile, generații, mult după ce iepurele și broasca țestoasă nu vor mai fi. O cursă ce depășește propria lor imaginație, pătrunzând adânc în cosmos, acolo unde nu există linie de sosire.”

            Astfel se încheie cartea lui Christian Davenport, ,,Baronii spațiului” care tratează istoria recentă a revitalizării dorinței omului de a cuceri spațiul cosmic. Cursa începută acum 60 de ani, datorată competiției între lumea liberă întruchipată de Statele Unite și Uniunea Sovietică care a dus la aselenizarea din 1969, intrase de decenii într-un con de umbră datorită dispariției challenge-ului dintre protagoniști. Renașterea acesteia sub acțiunea competiției dintre miliardarii Elon Musk, Jeff Bezos, Richard Branson și Paul Allen nu poate fi explicată decât prin miracolul existenței și funcționării elementului catalizator al civilizației umane: o piață liberă și concurențială.

            Cartea aceasta care mi-a căzut în mână zilele trecute a avut un efect miraculos asupra mea deoarece prin modul absolut fermecător prin care autorul, ziarist consacrat al Washington Post, relatează renașterea competiției spațiale m-a făcut să uit și să reevaluez mizeria și zgura mediatică de care suntem înconjurați zi de zi. Modul în care NASA, o instituție prăbușită în birocrație, teamă de responsabilitate și imobilism, a reușit să fie revitalizată de competiția dintre Iepurele lui Elon Musk și Broasca Țestoasă a lui Jeff Bezos este o poveste despre aspirațiile umane, capitalism, ambiție, determinare și focusare pe obiective aparent imposibile. Adică despre ceea ce ne lipsește în viața noastră de toate zilele.

            Un aer proaspăt emană din filele acestei cărți. Nu veți avea revelații existențiale. Dar pe parcursul lecturii cel ce o citește simte cum se eliberează de atmosfera stătută, de borhot rău mirositor, în care trăim înconjurați de o presă imbecilă, accentuată de o pandemie care a scos la suprafață tot ceea ce este mai rău din oameni, și o societate îmbâcsită. Și este suficient.