Deunăzi presa mondială a aflat cu uluire că în România s-au dat amenzi populației în valoare de 80 de milioane de euro. De atunci, descumpăniți și năuciți, analiștii mondiali încearcă să înțeleagă care este motivul acestui comportament straniu al unui stat membru al Uniunii Europene. Pot să cerceteze o mie de ani și nu vor afla nimic pentru că nu au avut și nu vor avea niciodată acces la modul nostru de gândire.

            Ce face un stat care este pe ultimul loc în Europa la asigurarea sănătății medicale, a nivelului de trai și al educației atunci când populația este lovită de o pandemie, adică o catastrofă?

            Răspunsul corect este.. Amendează! Și nu oricum. Amenzile sunt evident mai numeroase decât testările pentru că:

– Ce dracu să facă Statul cu testările când el poate avea amenzile!

– Statul nu amendează din răutate, din cinism sau din ticăloșie. Nu, nici vorbă!               Statul amendează din dragoste pentru cetățenii. Ca să-i obișnuiască cu greul! Pentru ca atunci când lor, cetățenilor, le va fi greu cu adevărat, nu ca astăzi, ei să fie obișnuiți! Pentru că el, Statul, nu va pregeta să te aducă la sapă de lemn, buzunare goale și mațele chiorăind de foame pentru ca Tu, cetățeanul, să nu faci gripă!

            În urma știrii că România este în sfârșit prima în lume la ceva, un murmur de mulțumire s-a ridicat peste țară. Se spune că circumvoluțiunea făcută de chipiul lui Vela ( de altfel singura disponibilă în zonă) s-a luminat de mândrie. Orban a tușit ușor cu mâna la gură acceptându-și meritele iar Klaus a sunat repede la Berlin să se laude. Puric a lăcrimat, Gâdea a plâns și în sufletele românilor mândri a îmbobocit primul sentiment de superioritate real din existența lor.

            Un străin nu o să înțeleagă niciodată ca un român cum stă treaba cu cultul Amenzii date de polițistul de azi și milițianul de ieri. Poate că ei, în nemernicia lor, ne-ar cerceta la cultul strămoșilor, al bunei cuviințe, al seniorilor sau al meritocrației. Și-ar pierde timpul degeaba.

            Când polițistul-milițian se oprește în fața contribuabilului și cercetând cu ochi vigilent actele, împuternicirea, declarația sau, ce-o fi nevoie, și găsește un motiv real sau închipuit pentru amendă el, Milițianul, își trăiește clipa sa de glorie! Fiorul descoperirii rostului său ca entitate pe acest pământ își face loc în sufletul său generos cu el însuși. Indiferent de sex, vârstă, școală sau circumferință abdominală când milițianul român scoate chitanțierul și scrijelește hârtia cu pixul umezit cu salivă, o simfonie de competență și justiție divină se aude coborând din ceruri. Pentru că milițianul român este cel mai bun din lume la dat amenzi! Până și lui Dumnezeu i-ar fi greu să ne contrazică!

            În fața acestei competențe de netăgăduit a milițianului român este de datoria mea să fac o pledoarie pentru globalizarea lui dacă nu în lume, măcar în Europa. Iată cum;

            Dacă suntem atacați cu violență să folosim polițiști spanioli iar dacă suntem amenințați de terorism să apelăm atunci la cei italieni care s-au dovedit cei mai eficienți. Evident că în caz de furt vom apela la polițistul german, în cel al violenței domestice polițiștii olandezi sunt specialiști iar pentru circulație îi avem pe bulgari. Poliția animalelor poate fi asigurată de oamenii legii din Franța iar paza școlilor este o joacă de copil pentru belgieni. Și deasupra tuturor, spre satisfacția bugetului european, poliția amenzilor să fie asigurată de milițianul român.

            Noi vom fi la fel de săraci dar evident mai mândri în timp ce vecini noștri, cât or fi ei de mândri, vor fi cu siguranță mai puțin bogați! Uite așa să ne cunoască Europa prin proverbele noastre și zicerile de duh. Să vadă și ei cum funcționează capra vecinului!