,,Dreptul la rezistenţă poate fi considerat pe bună dreptate condiţia sine qua non a democraţiei. El a fost şi rămâne obiect al discuţiilor, dar niciodată respins de către toţi categoric şi sine die. A fost şi rămâne antidotul împotriva tendinţelor tiranice, împotriva răului de stat. În epoca de până la 1989, se spunea că suntem “sub vremi” şi că nu se putea influenţa în nici un fel mersul lucrurilor spre bine. Un început de “schimbare la faţă” a societăţii l-ar constitui ieşirea din servitute, voinţa de a-ţi trăi viaţa în demnitate. Numai recuperând conştiinţa şi respectul de sine vom reuşi să ne “recondiţionăm” viaţa în libertate. Trebuie să eliminăm din noi “frica de libertate” şi comportamentul “dezmoşteniţilor sorţii” ajunşi pe post de cobai. Iar guvernanţii vor trebui să asigure crearea condiţiilor favorabile afirmării libere şi realizării depline a individualităţii fiecăruia. În caz contrar, omul este capabil să renunţe la libertate şi integritate, primind “în schimb” o falsă siguranţa, sentimentul utilităţii, încrederea şi fericirea din partea unei puteri tiranice. Având în vedere starea democraţiei în ţara noastră şi nebuloasa ce domină scena politică, putem obţine o mai mare siguranţă în ziua de mâine prin dobândirea dreptului la rezistenţă inserat în Constituţie. Cred că ar fi necesar ca societatea civilă sau vreun partid politic să vină în acest sens cu o iniţiativă legislativă în viitorul Parlament. Dreptul fundamental la rezistenţă va servi astfel drept contrapondere constituţională tentaţiilor celor aflaţi la guvernare de a nesocoti celelalte drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.”
În baza acestei considerațiuni devine mai evident ca oricând că astăzi asistăm la o lovitură de stat în care Parlamentul încearcă, prin forțarea legilor dincolo de bunul simț și prin violarea Constituției, să aducă în subordine puterea judecătorească și acea parte a executivului pe care nu o controlează, adică Președenția. Toate aceste măsuri sunt luate în scopul vădit al exceptării clasei politice de la regulile jocului democratic și realizarea impunității actelor prin care această castă de infractori încearcă să-și protejeze fărădelegile.
Aleșii poporului au fost trimiși în Parlament pentru a reprezenta interesele alegătorilor astfel că ceea ce se întâmplă în acest moment poate fi considerată o trădare a încrederii electoratului ce poate fi lesne încadrată în înșelăciune sau trafic de influență astfel încât nu ar fi deloc nerealist ca societatea care este astfel atacată să poate reacționa prin inculparea întregii mase de deputați sau senatori care persistă în înfăptuirea planului lor. Cu siguranță există, și ar fi nefiresc să nu fie, și alte forțe care veghează la normalitatea vieții noastre, de origine autohtonă sau aparținând spiritului civilizației occidentale, care ar trebui să își facă apariția acum. Iar în urma acțiunii combinate dintre acestea și spiritele treze din societate este necesar să se realizeze o resetare a situației actuale prin care partidele la putere și reprezentanții lor din Parlament să fie puși sub acuzare.
În acest moment pentru clarificarea situației existente este necesar ca parlamentarii opoziției să demisioneze iar societatea în ansamblul ei să intre într-o grevă completă. Iar Parlamentul rămas trebuie izolat și supus oprobiului public, dizolvat iar membrii acestuia trimiși acolo unde le este locul firesc: la pușcărie!
