Săpânul a murit, casa-i pustie. A mai rămas doar câinele bătrân Trăgând nădejde c-ar putea să vie Și mâine chiar, uitucul său stăpân. Dar zilele trecură; lungi, de vară Și-ntrun sfârșit veni și vremea rea Când bătrânețea-i deveni povară Și așteptarea se făcu mai grea. Nu-și aducea aminte din ce zi Alergătura-i fuse…