Multă lume trăieşte cu impresia că preşedintele nostru e un fel de Gigi Duru combinat cu comisarul Moldovan şi având accente de Mihai Viteazul scăpat în butoiul cu ţuică. Hoţ, curvar, cu gură mare da… patriot domne’! Uite-l cum plânge săracu’ când vede tricoloru’!

            Percepţia aceasta pot să o aibă aceia dintre noi, mulţi tare şi evident majoritari, care pun botul la abureală şi stând zilnic cu gura căscată la televizor trăiesc cu impresia că tot ce se vorbeşte e pe bune iar ceea ce ni se transmite prin metode ordinare de manipulare are vreo legătură cu realitatea.

            Din păcate, pentru oamenii sănătoşi la cap care urmăresc cu atenţie politica externă a României nu este nici un secret că începând cu venirea la putere a lui Traian Băsescu prosternarea şi comportamentul de slugi faţă de Occident şi mai ales faţă de Statele Unite a depăsit orice imaginaţie şi, lucru incredibil până mai ieri, a dus în umbră servilismul regimurilor anterioare faţă de Uniunea Sovietică şi urmaşa ei de astăzi, Rusia.

            Occidentul şi Statele Unite fiind nişte puteri pragmatice şi în permanentă căutare de pieţe de desfacere, au privit cu simpatie dorinţa noastră de a ne oferi serviciile de sclavi entuziaşti conduşi de arendaşi impresionabili la mărunţiş. Unele ţări precum Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovenia şi-au negociat cu răbdare şi chibzuinţă statutul cunoscându-şi valoarea şi ştiind faptul că Europa ar fi incomplete fără ele. Pe când la noi, totul s-a făcut în genunchi şi cu grumazul plecat afară şi cu pieptul de serbare umflat şi  cu răgete triumfaliste înlăuntru.

            Pentru cei care au capul pe umeri nu este nici un secret că ambasadorii acestor puteri nu sunt indivizii care o freacă prin interiorul ambasadelor mâncând pateuri şi bând şampanie la prezentarea de scrisori de acreditări ci instituţiile financiare cum sânt băncile, firmele de asigurări şi fondurile de investiţii cu sediul în ţările respective. Iar faţă de aceste instituţii financiare, ,,politica de licurici” trasată de gândirea liderului băsescian a devenit doctrină pentru toţi politicienii români indiferent de partidele din care fac parte. Orizonturile de vedere ale politicienilor, oricât de diferite ar fi şi oricărei doctrine ar aparţine, devin concave  şi reflectă aceeaşi părere când este vorba de interesele financiare ale Licuriciului. Să luăm de exemplu; cazul statutului băncilor, reglementările fondurilor străine de investiţii, concesiile făcute firmelor de asigurări precum şi sprijinirea prin politici de stat a multinaţionalelor în detrimentul investitorilor români şi a firmelor mici şi mijlocii.

            Ia uitaţi cum sună un fragment din scrisoarea de intenţie convenită de guvernul socialist-liberal Ponta cu FMI şi CE: “Deoarece conservarea disciplinei de rambursare a creditelor în rândul debitorilor contribuie semnificativ la stabilitatea financiară, vom lua toate măsurile pentru a evita adoptarea unor iniţiative legislative, precum legea insolvenţei personale sau propuneri legate de legea privind recuperarea datoriilor care ar submina disciplina de credit”.

            Această frază incredibilă arată cum înţeleg politicienii noştri să protejeze interesele cetăţenilor care i-au votat! Luaţi la bani mărunţi, ai noştri viteji dau în bâlbâială dând din epoleţi: -Păi stai domne’, că să vezi că nu se poate! Depindem de ei… Suntem membrii ai UE şi deci aşa şi prin urmare…

            Prin forţa împrejurărilor, acum vreo două luni am avut ocazia să asist la un discurs al primului ministru al Ungariei, Victor Orban, care în faţa presei internaţionale a afirmat următoarele:

            ,,-Dacă organismele financiare internaţionale nu îşi asumă responsabilitatea morală ce le revine prin prisma profiturilor fabuloase şi a forţărilor reglementărilor legale care au dus la pauperizarea unor segmente importante de populaţie, noi înţelegem să facem aceasta în locul lor prin lege! Iar ele au plătit aici! Şi Doamne, cât au să mai plătească! E întotdeauna dificil să faci pe cineva, în speţă băncile, să-şi asume responsabilităţile faptelor sale şi să plătească, făcându-le ca a doua zi să-şi deschidă porţile pentru public din nou. E dificil pentru că şi bancherii sunt oameni, chiar dacă priviţi din afară nu prea par!”.

            Aici, diverşi analişti vor sări cu toţii şi vor spune că aceasta este o mostră de populism. Că şi când esenţa practicării politicii nu ar fi, cel puţin în esenţa ei doctrinară, slujirea celor mulţi care te-au ales în speranţa că le vei face viaţa mai uşoară! Populismul reprezintă de fapt promiterea acestor lucruri fără a avea nici cea mai mică intenţie de a o face! Sunt curios dacă Băsescu, Ponta sau Antonescu şi-au propus să scadă preţurile la curent, gaz, salubritate şi apă cu aproape 40% într-un an aşa cum a reuşit ,,populistul” Orban cu al său ,,partid naţionalist” Fidesz.

            Aş mai da un exemplu arătând cum trebuie să se comporte un stat care are în obiectiv grija faţă de interesele cetăţenilor săi:

            ,,Oficiul pentru concurenţă din Ungaria (GVH) a condamnat 11 bănci la plata unei amenzi record pentru că în urmă cu doi ani acestea au pus la punct un cartel destinat să impiedice clienţii să-şi ramburseze anticipat creditele în valută, transmite MTI, citată de Agerpres.  Cele 11 bănci au primit amenzi totale de 9,48 miliarde de forinţi (32 milioane de euro), a explicat GVH într-un comunicat de presă publicat luni. Majoritatea băncilor amendate sunt filiale ale bancilor străine, de exemplu Erste Bank, Raiffeisen Bank, UniCredit, Intesa Sao Paolo si BNP Paribas. Cea mai mare amendă a fost impusa Erste Bank Hungary, 1,73 miliarde forinţi, urmată de K and H Bank care a fost amendată cu 983 milioane forinţi, CIB Bank care a fost amendată cu 835 milioane forinţi şi MKB Bank care a primit o amendă de 783 milioane forinţi. Cele mai mici amenzi au fost impuse Citibank Europe Hungary si Magyar Takarekszovetkezeti Bank care a primit fiecare o amendă de un milion de forinţi. GVH a decis că aceste bănci au încălcat legislaţia în perioada cuprinsă între 15 septembrie 2011 si 30 ianuarie 2012 prin coordonarea strategiilor lor şi schimb de date confidenţiale în ideea de a încetini emiterea de noi credite de refinanţare care să ajute clientii să profite de schema guvernamentală destinată rambursarii anticipate a creditelor ipotecare în valută la un curs de schimb fix. Ancheta GVH in acest dosar a demarat in data de 23 noiembrie 2011, ca urmare a unei plangeri facute de Anton Rogan, unul din responsabilii partidului Fidesz, aflat la putere.

            Potrivit unei legi propuse de Fidesz in 2011 si adoptata ulterior de Parlamentul ungar, cetatenii ungari cu credite in valuta (in special in franci elvetieni) puteau sa-si ramburseze anticipat imprumuturile la un curs de schimb preferential de 180 de forinti pentru un franc elvetian si 250 de forinti pentru un euro, in conditiile in care cursul actual de schimb este de 240 HUF/CHF si de 300 HUF/EUR..”

Ce spuneţi? Ar fi posibil aşa ceva în România? Ar putea serviciile secrete să se ocupe de o asemenea anchetă sau sânt depăşite de ascultatul propriilor cetăţeni în beneficiul maimuţoilor de la putere? Atâtea întrebări virtuale şi din păcate un singur răspuns: Nu!