Pornit de jos şi frustat de handicapuri, steaua norocului i-a strălucit deasupra capului. Şcoala pe sponci, o educaţie precară dar simţul de orientare şi instinctele de prădător politic se pare că au fost combinaţia perfectă pentru afirmarea unui politician la sfârşitul deceniului trecut.

Ajuns primar în urma unui şantaj concretizat într-un troc politic, el nu a mai pierdut timpul şi a făcut paşii corecţi: şi-a mătrăşit mentorul politic, şi-a îndepărtat foştii aliaţi, s-a înconjurat de tot felul de linge blide selecţionaţi în funcţie de obedienţa manifestată, a tras sfori în partid, a pieptănat şi împărţit banii de la buget fără a-şi neglija în tot acest răstimp greţoasele pomeni electorale. Acestea, de genul parcurilor semnalizate cu numele primarului, de parcă le-ar fi făcut din banii proprii, celebrele ajutoare pentru pensionari şi săraci, autorizaţiile pentru mizerabilele chioşcuri ce brăzdează chipul oraşului sau eternele şantiere electorale ce par a nu se termina nicând, sunt genul de pomeni făcute din banii publici care mizează pe diponibilitatea imbecililor de a se lăsa cumpăraţi.

După câţiva ani de exerciţiu al puterii, timp în care şi-a făcut mâna, liderul zonal al PSD-ului a trecut, după cum era şi firesc după nivelul de educaţie, la un nou level. Visele sale de lider naţional împletite cu sentimentul de şerif având în subordine o poliţia personală plătită din banii publici precum şi aureola de patron de club de fotbal sponsorizat tot din bani publici, că doar bugetul echipei nu provenea din banii mătuşii de la Dorohoi, l-au făcut să respire ambrozie şi nu aer coclit de pe malul Bahluiului. Pierdut în sfere superioare, respirând suficienţă şi mărturisindu-şi superioritatea prin fiecare gest, primarul care este, s-a plictisit de muncă şi, după ce l-a delegat pe ăla micu de nu-i iese din cuvânt să se primărească, el s-a întors la plăcerile lui şi la proiectele sale personale.

Pentru eroul nostru cu şcoala de bune maniere absolvită sub podul din Alexandru, preocuparea lui principală la primărie a fost fotbalul, că doar nu v-aţi aşteptat la şah sau tenis?, iar cea secundară a fost hărţuirea investitorilor sau prigonirea afaceriştilor locali, vezi episodul Traian, demn de Cartea Recordurilor la capitolul prostie administrativă locală. Procopsit pe valul antiprezidenţial cu încă un nou mandat, liderul a început să se viseze Voievod fără ca să-i spună nimeni din cei apropiaţi, că cel mai potrivit titlu nobiliar pentru el ar fi acela de Mare Duce de Râpă!

Aşa se face că într-o zi, trezindu-se cu faţa la perete, Duce de Râpă a hotărât să taie toţi tei de pe Stefan cel Mare, cei care până mai ieri erau simbolurile Iaşului etern. Orice om normal şi de bun simţ ar putea să-şi pună întrebarea: De ce să fi făcut o asemenea prostie?

Răspunsul e simplu pentru cei care cunosc psihologia ciudosului ajuns: Pentru că aşa vrea el şi pentru că poate! E adevărat, că această măsură ar scoate şi proiectul Palas mai la vedere, dar eu nu cred că securistul de Bahlui a ajuns atât de departe cu plănuitul. Mai degrabă i-a şoptit cineva mai şmecher la ureche: Dă-i dracului Gigi pe toţi fomiştii ăştia, şi arată-le la toţi cine e şeful!

Dar iată că uneori, viaţa bate filmul! Obişnuit cu oamenii de esenţă moale, iată că tăiatul unor arbori de esenţă tare l-au dus la nişte sângerări de imagine ce prevestesc o grabnică menopauză politică. La aşa ceva, săracu’ Gigi nu s-ar fi aşteptat!

În definitiv şi Al Capone deşi a umplut trei cimitire cu victime, până la urmă a îmbulinat-o pe motiv de evaziune fiscală iar mai nou, Năstase Însuşi după ce a furat jumătate de PIB a ajuns la başcă pentru o amărăciune de 700 000 de euro dintr-un dosar numit, culmea ironiei, Trofeul Calităţii!

Astfel că, în ciuda epidemiei de ţăfnă şi aroganţă ce adie dinspre Primărie, afacerea ,,Teii de pe Ştefan cel Mare’’ s-ar putea să îi coste la greu pe primar şi pe acoliţii săi şi, plătind pentru asta, să ajungă la momentul când vor trebui să deconteze pentru toate porcăriile făcute oraşului în ultimii ani. Dar, pentru că oameni suntem, uneori e nevoie să îi consolăm pe unii şi să-i aducem cu picioarele pe pământ:

Deşi unii ar putea să se fălească că şi-au făcut focul în şemineu cu lemnul din teii de pe uliţa din centru, pot să-i asigur că teii care vor creşte la căpătâiul mormintelor lor nu se vor lăuda niciodata cu asta!