După aproape cinci ani de postat săptămânal pe blog articole ce reflectau consideraţiunile mele referitoare la situaţia politică a oraşului şi a ţării, începând cu data de 15 Martie am simţit că e momentul să mă opresc.

În tot acest răstimp mi-am ,,câştigat’’ numeroşi neprieteni în peisajul politic local, fapt normal pentru cineva care poate spune lucrurilor pe nume fără a-i fi frică că de mâine nu va mai câştiga vreo licitaţie la vreun buget sau că îşi va pierde locul de muncă poziţionat în vreo sinecură jenantă dar rentabilă.

 Faptul că numeroşi politicieni din administraţia locală în frunte cu piaza rea a acestui oraş s-au simţit deranjaţi de părerile mele nu m-a surprins deloc pentru că era normal să fie aşa. Nici faptul că actuala conducere a partidului din care fac parte nu a ,,digerat’’ părerile mele nu m-a întristat defel. Sunt conştient că actualul partid liberal nu are nici o legătură cu interesele întreprinzătorului şi cu politica de dreapta care ar trebui să permită relansarea economiei pe baza valorilor liberale. Este aproape imposibil ca într-un partid sufocat la vârf de bugetari şi de aşa zişi oameni de afaceri cu statul, care s-au îmbogăţit de pe urma licitaţiilor şi contractelor cu bugetele de stat sau locale, micul întreprinzător privat să fie altfel privit în interiorul partidului decât cu indiferenţă şi chiar cu iritare uneori. Din păcate, între PSD-ul care este răspunzător de înapoierea economică a acestei ţării şi PNL-ul sufocat de oportuniştii care s-au oploşit părăsind  PDL-ul precum puricii de pe potaia moartă, nu prea mai e rost de diferenţiere. Poate doar de competenţă însă şi aici comparaţia este, din păcate, în defavoarea liberalilor.

În actualul partid naţional liberal mai există încă întreprinzători mici sau mijlocii care încă mai cred că se poate schimba ceva prestând o muncă de voluntariat în beneficiul imaginii partidului şi, sacrificându-şi puţinul timp liber şi modestele lor resurse, promovează anumite iniţiative liberale încercând să compenseze golul existent în societatea actuală. Nesprijiniţi de conducere, asumaţi ca imagine pozitivă când partidul este în opoziţie aceştia devin deranjanţi pentru politicieni atunci când partidul vine la guvernare. Nefiind niciodată o bază de selecţie pentru viitori candidaţi ce vor fi  promovaţi de partid, ei sunt permişi pe lângă partid pentru a se mulge de pe ei munca, ideile şi imaginea, iar când e vorba de ospăţ sunt lăsaţi să saliveze la geam în timp ce înăuntru jupânii cu slugile pupincuriste rod oase şi benchetuiesc pe rupte.

Întorşi cu cheia la nesfârşit, li se explică mereu că nu le-a venit timpul, că din păcate acum nu e momentul sau că nu s-a putut pe motiv că unii dintre ei nu au cântat cu convingerea necesară în cor oda bucuriei şi că cineva acolo sus, s-a supărat şi mai trebuie aşteptat oleacă până îi trece. Întotdeauna când partidul iese de la guvernare, supăratului îi trece supărarea şi totul este luat de la început.

Ceea ce mie mi s-a părut straniu în politică este numărul mare de oameni care nu au auzit, sau mă rog, nu au asimilat învăţămintele bancului în care vânătorul este,, prins’’ de urs: Prima oară este ghinion, a doua oară dacă ţi se întâmplă eşti prost însă dacă o păţeşti şi a treia oară se numeşte că îţi place! Sunt de înţeles oamenii care fac politică pentru ca în urma muncii lor să fie răsplătiţi şi să li se dea şansa să arate că pot aplica principiile pe care le reprezintă, în definitiv aceasta este esenţa carierei politice. Sunt de înţeles şi cei care acceptă să devină slugi pentru a parveni, în fond nu e vina lor că sunt folosiţi, resposabilitatea revenind unei societăţi care permite accederea unor lideri ce nu pot funcţiona în regim de concurenţă. Dar este de-a dreptul ireal să găseşti oameni realizaţi în economia privată care îşi doresc cu ardoare să devină o rotiţă din mecanismul unsuros al afacerilor dubioase şi pentru aceasta devin gardienii voluntari şi neplătiţi ai corectitudii politice promovate de un neica nimeni care, paradoxal, nu rezistă în faţa unei minime comparaţii referitoare la experienţă, studii, realizări sau orice altă competenţă, nici măcar în faţa entuziastului cu vocaţie de slugă.

Toate aceste experienţe la un moment dat se acumulează şi provoacă o silă profundă unui om care a fost obişnuit să muncească având un obiectiv, să construiască pragmatic, şi mai ales să nu fi fost membru al cooperativei ,, Munca în Zadar’’. Periodic, în viaţă vine câte un moment în care trebuie să-ţi faci un bilanţ şi dacă în urma acestuia îţi dai seama că există lucruri mult mai frumoase şi mai utile cu care să-ţi petreci timpul nu trebuie să pregeţi a porni pe alte cărări la capătul cărora să ai speranţa că vei găsi locuri cu verdeaţă şi flori şi nu smârcuri fetide.

Singurul meu câştig din această experienţă de viaţă sunt cei câţiva prieteni pe care mi-am făcut şi pe care altfel nu aş fi apucat să îi cunosc niciodată. Oameni deosebiţi a căror prietenie mă onorează şi ale căror eforturi generoase şi lăudabile de a încerca să schimbe în bine societatea sunt demne de o soartă mai bună.

De acum, dragi prieteni, mă veţi găsi din nou la această adresa tratând subiecte din cele mai felurite şi dacă va fi să fie şi politică, asta este! E şi acesta un subiect mai ales când prostia celor aleşi devine deranjantă.

P.S.

Ţin să precizez pentru toţi cei interesaţi că vederile mele politice şi opiniile mele sunt numai ale mele şi nu îi implică pe unii dintre foştii mei colegi. Ţin ca prin această precizare să îi delimitez pe aceştia şi să nu compromit şansele lor de a obţine ceea ce nu li s-a promis!