Pe vremea când Geoană răcnea la nevastă-sa ,, Mihaela dragostea mea! Am învins” iar aceasta zâmbea suav fluturându-și genele sfioase în timp ce-l palpa la degețele pe armăsarul Dragnea, El nu stătea degeaba.

În acele vremuri când încă se mai credea că ridicolul poate ucide, El stătea în poza de grup ițit de nu se știe unde și, ridicându-se pe vârfuri, poza în lider național cu un viitor politic măreț recomandat de feuda sa personală de la Iași. Ori de câte ori vreo televiziune prezenta vreo ședință, întâlnire sau paranghelie de-a PSD-ului, era imposibil ca mutra sa de boier uneltitor să nu adumbrească ecranul televizorului.

În acele vremuri, slugile îi susurau mieros pe la ureche că El, fecior de răzăș din Dorohoi, văzut din profil are efigie de președinte. Se minuna mimând surpriza, râdea condescendent, dădea din mână a lehamite dar pentru un ochi ager nu era nici o enigmă că zâmbetul întins pe toată fața era zâmbetul Lui!

Și de ce nu s-ar fi visat, la o adică, președinte? Subingineria o terminase, își dăduse chiar și diferențele mai apoi iar lumea îl lua de inginer. Fotbal știa și de când devenise șef la ape, calitatea jocului său crescuse iar subordonații nu mai făceau față driblingurilor sale derutante. Manager de regie de stat fusese, președinte de club de fotbal pe bani publici fusese, primar la al doilea său mandat era, de ce nu ar fi fost pregătit să conducă o țară?

Iaca însă, că a trecut de atunci oleacă de timp și din păcate pentru El, poteca care duce la președenție nu i s-a arătat Lui! Nici cea de la partid și nici cea de la Cotroceni. Dar, pentru că Dumnezeu e generos cu oamenii de valoare și cu cei care plimbă parale prin locașele ce îl preamăresc, i s-a ivit de curând o oportunitate ce a fost creeată parcă pentru El!

Statul național unitar și indivizibil se regionalizează iar asta se întâmplă nu la presiunea forțelor iredentiste și imperialiste ci la porunca banului Ponta și a logofătului Antonescu. E adevărat că și coana Europa, mătușă vitregă de-a logofătului, are și ea un cuvânt de spus în toate acestea și de … nu poți să o superi, că altfel rămâi fără parale! Căci această regionalizare aduce și ceva bun pentru un politician căruia îi place să gestioneze un ban grămadă și anume că aceasta regiune care se va forma ici șa ia în Moldova are nevoie de un Guvernator!

Ce frumos sună cuvântul Guvernator! Începe cu literă mare, conține în structura lui cuvântul magic ,,guvern” și se dă la pachet cu peste un miliard de euro la dispoziție. Câte lucruri se pot face cu un miliard de euro… Oare cât este 5% din 1 000 000 000 de euro? Dar 10%…?

În fiecare dimineață la cafea, El se uită pe lista cu primarii și consilierii din Moldova și de fiecare dată când îi numără îi ies că ăia de la PSD sunt cei mai mulți. Cu cei de la PDL nu e o problemă că doar Surdu n-a ajuns acolo degeaba iar pentru fomiștii lui Diaconescu o friptură și două bilete gratis la meciurile lui CSMS sunt suficiente. Doar Adomniței îi stă parcă oleacă în gât dar până se dizolvă zahărul în cană se liniștește pentru că își aduce aminte rapid că prietenul Relu la nevoie se cunoaște!

Îi va veni vremea și lui! El simte asta prin toți porii. Cu ochii minți vede cum vor apărea tramvaiele în Piatra Neamț, în Vaslui, în Bacău și în Suceava ba poate chiar și în Dorohoi. Vede cum cresc pavele pe coasta muntelui Pietricica și cum firul roșu-gri de pavele va uni orașele Iași și Vaslui. Vede proiecte europene în urma cărora nu numai Iașul va rămâne murdar, aglomerat, prost condus și cu un asfalt găurit ca o gură de babă știrbă.

El știe că există cel puțin 67% de proști care merg la vot. Iar aceștia sunt sensibili la dileme de genul: De ce ar arăta Piatra mai bine decât Iașul? Păi, vorbiți, boieri dumneavoastră! De ce să nu ne fie la fel de rău la toți? De ce la alții să le fie bine? Au’ nu suntem cu toții români?

Visează cu ochii deschiși și parcă vede aievea cum va veni și momentul de după alegeri când la paranghelia de după, la intrarea Lui în sală, unde îl vor aștepta toți nehaliții și pupincuriștii din toate partidele, la momentul când va păși în sala de bal, majordomul Mătăsaru va bate cu un toiag în gresie și îl va anunța ceremonios:

Majestatea Sa Gigi Întâiul!

 

Iar El se va minuna mimând surpriza, va râde condescendent și va da din mână a lehamite. Însă din acel moment toți comeseni vor fi înțeles că de acum încolo, va fi numai zâmbetul Lui!