Un sincer, La Mulți Ani!, le doresc cititorilor acestui blog care cu siguranță s-au întrebat ce este cu această pauză? Nu prea i-am obișnuit cu așa ceva în cei cinci ani de când trag la ,,roata” acestui blog care mi-a adus satisfacții, simpatii venite de unde nici nu mă așteptam și, evident, dușmănii profunde din partea celor pe care nu i-am bănuit niciodată de prea multă deșteptăciune.

Motivele tăcerii mele au fost multiple, unele fiind strict personale și de aceea nu fac cazul acestei discuții iar celelalte au fost, trebuie să recunosc, surprinzătoare până și pentru mine! Trebuie să admit că având definit clar un partizanat politic pe care nu l-am ascuns și aici mă refer la PNL, drumul parcurs de acesta în plină victorie electorală m-a năucit și mă face să mă întreb dacă acest pariu câștigat al lui Antonescu nu a transformat acest partid într-o chestie fără formă, ideologie, doctrină și contur?

Acum mulți ani l-am cunoscut pe celebrul avocat ieșean Safta-Romano și admirându-l pentru charisma, cunoștințele și elocința lui am fost de-a dreptul bulversat când am aflat că fusese internat în spital pentru o operație relativ simplă. Nebănuind pe atunci ,,ucigătoarea” eficiență a spitalului românesc am fost de-a dreptul încântat când, la câteva zile după operație, am văzut întregul staff avocățesc al biroului Safta-Romano benchetuind pantagruelic la etajul restaurantului din Parcul Expoziției. Dorind să particip și eu la evidenta sărbătorire a reușitei am pus genul de întrebare care permite celui întrebat să-ți împărtășească bucuria lui:

-Ei, și cum a decurs operația? Cum se simte maestrul?

La care, mâna lui dreaptă, un avocat care apoi și-a desăvârșit destinul său surprinzător devenind consulul României în Castellon, mi-a răspuns cu gura plină de cartofi într-o jubilație stupefiantă:

-Ei, cum să fie!? Operația a reușit iar pacientul a decedat! Acum îi facem pomenirea așa că stai și tu jos și bea un pahar în cinstea răposatului!

Cam așa simt și eu astăzi, atmosfera în PNL! O liotă de oameni care sărbătoresc ajungerea în fruntea bucatelor prin dispariția vehiculului care a făcut această apropiere posibilă. Am așa, un deja vu… cu scena asta! Mi-a aduc aminte cum toți avocații aceia, care se îmbuibau sărbătorește pe banii maestrului dus de curând la groapă, se vedeau plini de procese importante și copleșiți de cărămizi de bani ce deveneau ale lor prin dispariția mentorului. Și cum au ajuns, relativ în scurtă vreme, să taie frunză la câini, să fugărească mitocani pricinoși pe culoarele tribunalului și să-și tapeze cunoscuții de-o viață și rudele de bani de-o ciorbă!

PNL-ul este la putere! Dar cine mai este acum PNL-ul?

La prima vedere este un partid aflat la putere într-un guvern ce ia măsuri evidente de stânga, aidoma imbecililor de la PDL, scoțând de la naftalină impozitul forfetar și alte bazaconii împotriva cărora acum patru ani liberalii se dădeau cu curul de pământ combătându-le cu glasul sufocat de indignare.

La a doua, este o formațiune politică încuscrită cu un simulacru de partid aparținând unui securist ordinar pe al cărui rahat ideologic stau moț câteva televiziuni de frustrați și lătrăi la comandă. Nu trebuie să uităm că la această colecție de monștri, de curând, s-au mai adunat și forțe proaspete precum Roșca Stănescu și Becali!

La a treia, avem de-a face cu o colecție de oameni politici care puși în funcții guvernamentale iau măsuri de stânga, faultând neverosimil sectorul privat, astfel încât cei din pesedeu nu pot decât să aplaude încântați, nevenindu-le să creadă ce noroc au avut de tolomacii care le scot lor castanele din foc pe gratis.

La a patra și nu ultima, PNL-ul, care a ajuns să fie condus în proporție de 99% de bugetari și sinecuriști fără nici o realizare, cât de cât reală pe tărâmul liberei inițiative, a ajuns un partid cu suma inteligenței leadershipului constant descrescătoare.

Ce vreau să spun cu aceasta? Preluând această gregară apucătura de la colegii lor din PSD și PDL, fiecare lider județean, local, municipal sau de care o fi, se înconjoară de oameni mai proști ca el pentru a nu suferi de spaima că vreunul din jur ar putea să-i ia locul. Loc care evident că va fi luat de unul din proștii cu care se înconjoară, atunci când baronul cuprins de osteneală și preamulțumire va încasa un cuțit în gât taman de la cine nu se aștepta. Lucru care dovedește fără tăgadă că în viață nu uzurpatorul se deșteaptă ci uzurpatul se lenevește și se prostește de prea mult bine!

Astfel se ajunge, ca în ciuda precauției, inteligența politică să scadă constant și continuu.

Oameni ca Cherecheș, Chiliman, Tăriceanu, Moisescu și Orban se pare că nu mai au loc în viitorul PNL-ului de astăzi. De Săftoiu ce să mai vorbim? Unde s-a mai văzut ca un politician să facă ceea ce a promis?

Viitorul este al celor care astăzi, spre vădita mulțumire a liderului, se întrec în a-i sugera acestuia viitoarele victime în epurările ce vor urma! Căci a fi mai ticălos și mai inventiv în a ticăloși pentru un curmei de pâine și o ciozvârtă cu oleacă de carne pe ea, a devenit de-a lungul secolelor axiomă genetică la români.

Din toate aceste paradoxuri și amețeli doctrinare în care PNL-ul se zbate, cu sațiabilă încântare după cum se vede, singurul care are de câștigat e PSD-UL! Deși la butoane, pentru că e evident acum că liberalii au primit ministerele dorite ca niște mașini fără motoare, PSD-ul pozează în competenți ce devin pe zi ce trece mai saturați de nepriceperea aliaților și mai surprinși de năuceala soluțiilor cu care colegii lor de alianță doresc să iasă în față neavând mijloace ci doar idei. Din păcate proaste și populiste că altele e mai greu să ți-le imaginezi!

De aceea, pentru fanii de liberali care mai văd în PNL o formațiune de dreapta s-a ajuns la un paradox: Și anume că s-a ajuns să se spere în liberalizarea PSD-ului că de pesedizarea liberalismului ne-am săturat ca de dezăpezirile lui Nichita!