La începutul anilor ’80 am fost îndrăgostit de fotbal. Ani de zile, am bătut mingea de dimineață până seara pe unde am apucat; pe stradă, la școală, prin parcuri sau în parcarea blocului dar întotdeauna penru mine și tovarășii mei de joacă, Acasă a fost platforma de beton din lateralul Teatrului Național din Târgu Mureș.

Acolo, între o scară abruptă care ducea la străduța din spatele teatrului și la blocurile unde locuiam cu toții și cele câteva trepte ce duceau către esplanada teatrului care erau flancate de ghivece mari de beton în care vara tronau tufe mari de tradafiri roșii, se găsea Terenul! Acest balcon gigantic al complexului arhitectonic al Teatrului era lung de treizeci-patruzeci de metri și lat de vreo zece, având de-o parte peretele lateral al Teatrului din care pe la mijlocul său se afla o scară de beton ce ducea la o ieșire de urgență aflat la etajul I iar pe partea cealaltă în buza balconului era un perete înalt de jumătate de metru de pe care se ițeau complicate aranjamente de metal ce aveau în capăt globurile de sticlă ce aveau rolul de iluminat stradal.

Existau două moduri de a juca fotbal pe Teren, unul în care porțile erau delimitate cu câte un ghiozdan în buza celor două scări din capete sau, când nu eram de două echipe, jucam la o singură poartă aceasta fiind un luminator protejat cu un grilaj de fier ce era situat sub scara de serviciu a Teatrului.

Ambele variante aveau dezavantajele lor. Jucând la două porți, se întâmpla destul de des ca mingea șutată cu sete să lovească câte un glob de sticlă sau mai multe, asta depinzând de frenezia meciului, iar în urma șutului globurile se se spargă pe caldarâmul aleii de sub balcon lăsând iluminatul Teatrului ca o gură știrbă. Când se juca la una doar, cea de la luminator, șuturile năpraznice în grilaj se auzeau în Teatru ca niște explozii subterane ce nu o dată au creat emoții actorilor și spectatorilor. În ambele cazuri însă, deznodământul era similar, constând într-o retragere strategică adeseori transformată într-o fugă rușinoasă din fața paznicului Teatrului sau a sectoristului ce răspundea de zonă.

Pe Terenul nostru s-au rejucat toate meciurile importante din aceea perioadă văzute la televizor. Cupe europene, campionatul României sau campionatele Mondiale și Europene. Am fost pe rând Baresi, Schilaci, Mathews sau Brooking, David Platt sau Van Basten și până în ziua de astăzi sunt goluri marcate de mine sau prietenii mei pe care le port în amintiri. Întrebați-mă

cine a marcat golurile din ultima finală de Campionat Mondial și mărturisesc că nu am habar , însă dacă mă puneți să vă povestesc un meci pe care l-am jucat la Școala generală 2 de pe strada Eminescu cu o echipă din cartierul vecin și pe care l-am câștigat cu 10 la 9, vă povestesc și evoluția scorului și marcatorii. Ținând cont că toate acestea se întâmplau în 1983, cu siguranță că aceste amintiri atât de precise sunt un semn de bătrânețe!

Cu prietenul meu Călin, am participat împreună la toate aceste meciuri, ba chiar am brevetat un obicei care ne-a însoțit vreme de câțiva ani și anume meciul de fotbal disputat de Revelion prin care trecerea dintr-un an într-altul ne prindea jucând fotbal! Cum ar spune un comentator de altădată meciurile se desfășurau la cumpăna dintre ani!

Viața și-a urmat cursul însă iar meciurile de fotbal din Piața Teatrului au rămas în portofoliul de amintiri ale copilăriei. Interesul însă pentru meciurile bune mi-a rămas dar din păcate în ultimii ani a trebuit să le caut și să le găsesc doar pe stadioanele din afara țării.

Pornind de la concediile de ski pe care și astăzi mi le fac cu prietenul meu Călin, de-a lungul anilor am tot stat la gura sobei la un pahar de vin prin tot felul de stațiuni de ski și am pritocit o excursie de câteva zile pentru a putea vedea pe viu atmosfera unor meciuri pe două stadioane de legendă ale Angliei și ale fotbalului totodată: Anfield Road și Old Trafford.

Ghemul vieții s-a derulat și uite că planetele ni s-au aliniat! În vară am găsit bilete pentru o dublă de vis: sâmbătă la prânz pe Old Trafford un Manchester United cu Arsenal iar duminică după amiaza pe Anfield Road un Liverpool cu Newcastle United! Deci ce să mai așteptăm?