Ceea ce a mai fost va mai fi

iar ce s-a întâmplat se va mai petrece

căci nu este nimic nou sub soare.

Dacă despre un lucru se poate spune ,,Iată ceva nou!”

acesta a fost în vremuri străvechi, de dinaintea noastră.

Eclesiastul 1:9-11

Oameni de nimic s-au născut dintotdeauna. Lenea și fudulia n-au ucis niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei. Poate efectele lor au hotărât într-o oarecare măsură soarta celor ce și-au purtat aceste păcate precum un braconier panașul de pe pălărie.

Saltimbanci, pitici de curte, măscărici în haine de culorile curcubeului sau femei cu barbă, au stat dintotdeauna la curțile celor puternici spre amuzamentul puternicilor zilei. Un os cu rămășițe de carne sau o bucată de pâine cu sos s-au găsit dintotdeauna pentru cei care prin măscări, răgete sau contorsiuni nefirești au făcut lumea să râdă în hohote.

Sunt curios dacă v-ați pus vreodată problema de ce râd oamenii de semenii lor proști sau de handicapații care prin defectul lor pot părea amuzanți pentru un om cu nu prea multă carte și mai deloc educație?

Dacă nu, atunci să vă dezvălui eu motivul. Oamenii râd și sunt fericiți la vederea imbecililor și a defavorizaților sorții dintr-un motiv simplu și anume de bucurie! De bucurie că nu sunt și ei la fel, de bucurie că se simt superiori și pot conștient să arate aceasta semenilor săi.

Dar ce ne facem noi, astăzi, în această țară din care se pare că a emigrat și ultima urmă de bun simț la asaltul, nicicând întâlnit, prin care bufonii, ticăloșii, leprele și de-alde neica nimeni ne iau cu asalt societatea, viața de zi cu zi și chiar intimitatea apropiată?

Se pare că nimic! Cei care cred că închizându-și televizoarele și abandonându-și orice curiozitate referitoare la viața politică a acestei țări rezolvă vreo problemă, se înșeală amarnic! Istoria ne învață că de nebunii lăsați în pace, în treaba lor, nu se scapă așa ușor. Ei pot face adepți, mâine vor deveni modele și poimâine ne vor sparge ușa cerându-ne socoteală de ce nu suntem și noi la fel ca ei?

Astăzi, Partidul Național Liberal, partidul din care fac și eu parte, este în agonie! Nu doctrinară și nici fizică, slavă Domnului, pentru că e coadă la ușa lui! Din păcate, nu bate cine trebuie la ușa lui! El moare pentru că își pierde identitatea și se dizolvă într-un balamuc și nimeni, se pare, nu are boașe să se comporte ca un om normal. Adică să râdă amuzat de saltimbanci apoi, după ce îi omenesc cu un codru de pâine și un pahar de vin, să-i dea afară din curte pentru că…, omul mai trebuie să și muncească!

Uitându-mă la realizările acestui individ care a ajuns în fruntea PNL-ului, singurul lucru care îmi mai vine să-l fac este să îl pomenesc pe împăratul romanilor Titus. Acesta avea obiceiul să spună despre câte un om neînsemnat care primea conducerea unor mase mari de oameni și apoi provoca dezastre prin fudulie, ignoranță și orgoliu prostesc următoarele:

Cum poate un pește atât de mic să miroasă atât de groaznic?!