Nicicând, în politică nu s-a exemplificat mai bine proverbul că ,,Dacă Dumnezeu vrea să te piardă, mai întâi îți ia mințile” ca și în cazul lui Crin Antonescu. În epoca postrevoluționară am mai avut indivizi care în momentul în care au căpătat putere s-au făcut de râs devoalând caractere mici și slăbiciuni mari, exemple fiind cu duiumul, Iliescu, Constantinescu, Radu Vasile, Năstase sau Traian Băsescu. Iar aceste nume sunt date, așa… la prima strigare, fără a intra cu șpaclu prea adânc în cimentul memoriei colective.

Dar, parcă nimeni nu a reușit să facă o treabă atât de completă în a se face de rahat de unul singur, așa cum reușește Crin Antonescu, acest penibil accident în istoria Partidului Național Liberal.

Luat la bani mărunți, acum când regele s-a dovedit a fi gol, nimeni nu prea își dă seama cum a ajuns acesta, președintele acestui partid. Neica nimeni, puturos și moftangiu, profesor fără catedră și elevi, bugetar de-o viață dar frumușel în tinerețe și bun de gură dintotdeauna, Crin al nostru ajunse președinte la P.N.L. pe spezele lui Pariciu și lobby-ul lui Orban.

Ca un Idi Amin dâmbovițean, primul lucru pe care îl făcu după ce apucă puterea fuse să scape de cei care l-au pus în funcție, apoi treptat și cu migală se înconjură de tot felul de figuri bâhlite. Deși s-a înconjurat de mediocri și pupincuriști, totuși nimănui nu i-a trecut prin cap, are totuși și ridicolul niște limite…, ca Antonescu Crin să se înfrățească cu bufonul retardat de Becali.

Spre oroarea vechilor liberali și dezgustul celor care au mai mult de 25 la IQ, Crin al nostru e gureș și plin de triluri de parcă n-a mâncat rahat și nici gura nu-i pute. Senin și pare-se conștient, dumnealui discută de cazul Becali făcând apel la drepturile omului de a fi ales și teoretizează prin diluare ridicolul, pe motiv că mai sunt și alții care fac lucruri inacceptabile și totuși sunt în PNL sau PSD.

Aici chiar are dreptate! Iar unul dintre cei care sunt în PNL și face lucruri inacceptabile, este chiar domnia sa. Făcând din înghițitul broaștelor doctrină de partid, parcă mai poți înțelege alianța cu PC-ul și PSD-ul dacă te gândești la himerice interese pe termen scurt ale partidului sau temeinice interese personale.

Dar, deschizând poarta unui Becali în partid e ca și cum ai da drumul locatarilor unei instituții psihiatrice într-un birou de proiectare sau chiar mai rău. Forțând culmile ridicolului prin acțiunile sale, acțiuni ce decurg pesemne din reacția sa viscerală la prăbușirea din sondaje, domnul Antonescu târăște partidul liberal într-o cocină în care istoria și meritele sale nu o merită. Iar acest lucru este inacceptabil pentru un membru al acestui partid!

Poate ar fi cazul ca după alegeri, la primul Congres, partidul să-l lase pe domnul Antonescu înconjurat de yesmenii săi în gara Băneasa să-și aștepte acceleratul promis de Voiculescu. Și dacă ar rămâne singur și cu pletele în vânt pe peron, tot nu mi s-ar face milă.

Nu de alta, dar dacă înghiți o broască rămâi în gât cu niște scârnă însă dacă bagi ditamai oaia pe esofag, îți rămâne în cerul gurii destulă blană ca să-ți faci de-o căciulă!