Uneori a spune despre cineva că este prost nu este o jignire, ci o confirmare a evidenței, în condițiile în care subiectul transmite semnale din toate puterile, tuturor și pe toate canalele, asupra isprăvilor cu care el, spre perplexitatea evidenței, chiar se fudulește.

A încerca să ,,vinzi” ca un gest de competență și mai ales de implicare întreruptul concediului și venitul acasă pentru a prelua conducerea grupului de ,,gânditori” din primărie, care asistă perplecși la blocarea unui oraș de 400 000 de locuitori, este clar un semn de năuceală.

Poate ar fi fost mai util ca înainte să blochezi pas cu pas, temeinic și așezat, orice posibilitate de circulație în Iași, să fi stat oleacă și să fi meditat asupra impactului pe care îl are acest mod heirupist de a repara orașul.

Este adevărat că pentru actuala conducere a primăriei este greu, aproape imposibil să înțelegi concepte precum viziune și strategie, dar parcă totuși ar fi fost nevoie de o oarecare sforțare, măcar pentru faptul că și șefii din primărie trebuie să se deplaseze prin urbe în interes personal.

Cei care în iunie l-au votat pe Nichita, că de’, e din USL, nu au nici un drept să se plângă acum, pentru că dacă ar fi avut cap, ar fi știut că la Primărie votezi omul și nu partidul! Iar dacă despre capacitatea managerială a actualului primar nu ți-ai făcut o idee în ultimii zece ani de prestație, și a precumpănit la vot doar valul de nemulțumire politică generală ce le-a suflat pesediștilor în pânze, e clar că mintea-ți nu poate face conexiuni logice privitoare la propriul tău interes! Și atunci de ce să te plângi!

Poți să te împaci cu ideea și să spui că, iarăși, ai avut ghinion și să încerci să găsești și avantaje în această situație, exploatând-o la modul mioritic. De exemplu, ai putea să te gândești că faci economie în bugetul personal neutilizând mașina sau să ai o permanentă justificare credibilă pentru întârzieri. Poți să mergi mai mult pe jos și câștigi la sănătate. Sau poți chiar să scapi definitiv de vreo rudă enervantă, șutindu-i ochelarii și trimițând-o la plimbare ,,per pedes” prin oraș. Dacă nu se împiedică și-și sparge țeasta, sigur își rupe gâtul prin vreun canal săpat de Rajac în betonul proaspăt turnat de Vega.

Iar acesta nu este decât începutul! Faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă cum o să fie pe 17 septembrie, pe 1 octombrie sau pe 13 când încep sărbătorile Iașului…? Ei, ce ziceți?

Nu vi se pare că o să ne ia dracu pe toți?!