Mai acu’ vreun an era o coadă la înjurat președintele ales de n-aveai loc să strecori o sudalmă printre dinți că te pomeneai zvârlit în lături de analiști, reporteri și formatorii de opinie ce împânzeau ecranele și ziarele din toată țara. Realitatea, Antenele, Adevărul, Gândul, Jurnalul Național și puhoi de gazete și site-uri răcneau din toți bojocii și aruncau puhoaie de hârdaie cu lături în capul lui Băsescu și al PDL-ului.

Iată însă că astăzi, după o temeinică trebușoară făcută de profesioniștii domnului Coldea au mai rămas pe pășunea de media doar rumegătoarele lui Felix ce mai dau semne, și acelea din ce în ce mai stinse, că se încontrează părerii unanime ce a ajuns să țâșnească de peste tot că protectorul lui Lenuța ar fi farul democrației românești, apărătorul civilizației precum și ultima stavilă în fața silurii bietei justiții.

Cei 7,5 milioane de oameni care și-au exprimat dorința ca președintele să plece în vacanță pe mare cu bocul și cu udrea lui se pare că nu mai contează. Căci democrația în România nu are nici o legătură cu dorința electoratului exprimată în vot. Nu, în nici un caz!

Democrația înseamnă ca o erată obscură dintr-o hotărâre judecătorească luat de o curte constituțională formată din trepăduși politici să fie mai importantă decât dorința unei națiuni. Democrația înseamnă ca Uniunea Europeană să fixeze cvorumuri pentru România în condițiile în care pe teritoriul ei aceste cvorumuri nu sunt folosite nicăieri pentru un referendum. În democrația românească se numește că faci presiuni asupra justiției când dai declarații publice împotriva abuzurilor ei. Dar când la un semn de-al tău cohorte de procurori năvălesc asupra dușmanilor tăi politici și asupra cetățenilor care nu te-au votat asta înseamnă că justiția este independentă.

A fi om politic independent și de dreapta înseamnă să fluturi ,,torța democrației” pe scena pe care urcă președintele suspendat așa cum fac caraghioșii de MRU sau Neamțu care se dau apoi pe unde prind vreo televiziune deschisă, spirite democratice de dreapta și neatârnate.

În democrația de Dâmbovița, pentru ziare precum Adevărul și trusturi media ca Realitatea este normal să descopere brusc, la auzul de zăngănit de cătușe la urechile patronilor, cum că poporul trebuie îndrumat pe ,,calea democrației” chiar și împotriva voinței lui!

Înclin să cred că la ce desfășurare de forțe subterane și la ce logistică mediatică a mers cu motoarele turate pentru readucerea lui Băsescu la Cotroceni, nici dacă votau 12 milioane de oameni nu ar fi fost de ajuns!

Nerăbdarea lui Antonescu precum și lipsa de strategie electorală a cârlanului plagiator nu sunt scuzabile pentru că istoria a dovedit că în România nu există coincidențe. Ori de câte ori marinarul pleacă la o competiție electorală aparent fără șanse, are ,,bafta” să dea peste niște imbecili care prin prostia lor să-i sufle în pânzele de la pupa. Iar când prostia de legendă a politicianului nu este de ajuns, brațul lung al serviciilor corectează Istoria.

Iar Istoria, care se repetă mereu și din care nimeni nu învață nimic, ne spune că învingătorul ia totul! Iar pentru poporul care nu-l mai vrea, Băsescu are el ac și de cojocul lui.

După reîntronare va hohoti pe la toate televiziunile, în timp ce cohorte de procurori ne vor chemă să dăm cu subsemnatul pentru opțiune de la vot. Însă la acel moment nu va mai fi nevoie de nici o media pentru a auzi ecoul unei voci ce se va întinde peste țară rostind scrâșnit:

-Iaca că mă-ntorsei, de-acu las’ că am să vă popesc eu!