În duminica referendumului un suflet candriu, oploșit de zece ani în biroul cu vedere spre Mitropolie din Palatul Roznovanu, dădea în bobi și făcea rugăciuni pentru un 52% care să-l scoată în fața lui Dottore cu un piept de serbare demn de o funcție ministerială în guvernul de la toamnă. De preferat la Ministerul de Interne, așa cum visa din fragedă copilărie, dar după cum se spune într-o veche vorbă de duh dorohoiană ,, La vreme de secetă e bună și o ploaie cu gheață…”, ar merge și un ministru fără portofoliu în așteptarea vreunui post de staroste peste tablagii.

Obosit de atâtea numărători optimiste pe o seară de cuptor dogoritoare, domnul președinte finanțator pe bani publici a binecunoscutei echipe CSMS a primit la închidere de urne un cadou al cărui simbol numerologic ar trebui să-l pună pe gânduri. Acest rezultat sec de 5-2 deși conține cifra dorită de edil, nu are treabă cu politica în care cu îndărătnicie perseverează, ci pare mai degrabă un sunet de bucium a jale după amărăciunea de bani cheltuiți astă primăvară.

Căci cine crede că CSMS-ul lui dom’ primar a făcut în ultimele 15 meciuri 13 victorii și două egaluri, de parcă s-ar fi întrupat o nouă Barcelonă pe malul Baluiului, fără a cheltui un purcoi de bani, este un naiv fără de scăpare. Pentru o mai bună informare ar fi suficient să fie consultată lista cu jocurile scoase de la pariuri ale societăților de profil unde harnica și talentata echipă din Copou a fost vedetă incontestabilă.

Acum, după primele două jocuri din divizia A, în care CSMS-ul și-a etalat adevărata valoare încasând 7 goluri în două meciuri, putem să dezvăluim necunoscătorilor în ale futbolului de Bahlui care sunt semnele după care Mama Omida, dacă ar fi pasionată, ar putea să dea în bobi în privința viitorului acestei echipe.

Cheia și lăcata în această îndeletnicire este taman Ionuț Popa, cel care, deși este antrenor stipendiat, se scălâmbăie și dă ochii peste cap ca o virgină în capul tractirului. Cu un ochi la slănina lotului, cam sleită… ce-i drept, și cu altul la făina cernută din podul Palatului Roznovanu, consistentă deși o primește ca pe prăjiturile de la Paști și Crăciun, face piruete între nemulțumirile justificate ale unui antrenor cu un lot de doi lei și orgoliul său de meseriaș cu ștaif.

Ce știe însă și îl ține în continuare în funcție este că la câte parale s-au cheltuit pentru promovarea electorală, cea care îi e trecută în CV-ul ce-i ridică cota, a cere acum să cheltui un purcoi de bani pe fotbaliatori cu pretenții e cam greu pentru un buget local ,,afectat” de trei campanii electorale!

Așa că rămâne ca domnul patron de club pe bani publici să se mulțumească cu ce-i dă bunul Dumnezeu și forma de moment a adversarilor săi. Și dacă nu este mulțumit de prestația lor, poate ca pe lângă porcăiala din vestiar să ia o măsură drastică și să intre El Însuși pe teren!

Cu siguranță că în fața personalității sale politice de excepție, fundașii adverși se vor împiedica în șireturi și portarul va da în orbul găinilor la fel cum i se întâmplă săptămânal atunci când joacă fotbal cu ,,performerii” de la club și primărie.