Pe zi ce trece, pe măsură ce temperatura crește în cazanul de smoală al politicii românești, un răget de disperare suie spre înalt din piepturile scrobite și neutre din punct de vedere politic ale lui M.R.U., Cezar Preda, Neamțu, Blaga sau T.R.U. Toți pudelii președintelui, în frunte cu canișa Macovei, urlă la luna Europei ca și cum pe plaiurile mioritice schimbarea lui Băsescu va avea efect de sfârșit al lumii, al civilizației și al soarelui totodată.

Vindecat de sictirul nemăsurat pe care îl simțea la vederea reporterilor până mai deunăzi, președintele-prim-ministru-șef de servicii-El Însuși- STATUL își cântă trilurile pe unde apucă, de au ajuns televiziunile să nu mai aibă atâta spațiu de emisie disponibil de câtă disponibilitate are dom’ Băsescu să ne explice care-i treaba.

Aflăm acuma că de fapt el ne iubește și ne-a iubit dintotdeauna, chiar și când ne făcea de căcat rând pe rând, încolonați fiecare în categoria socială din care facem parte, când ne făcea grași, puturoși, prea imbecili ca să ne dăm seama de necesitatea tăierilor de venituri, precum și prea neînsemnați din punct de vedere politic ca să ne explice miracolul prin care cele două progenituri ale sale au devenit atât de bogate și competente în timpul mandatului său.

Faptul că urechea lui șefă, ne referim aici la mustăciosul de Opriș, jupânul ascultacilor, a fost adus la ordine, reprezintă pentru mintea înfierbântată de prea multă putere a suspendatului, o adevărată lovitură de stat în derulare. Te pomenești că, chiar așa o fi…

Și asta dacă statul român este întrupat într-un scandalagiu dependent de panarame cu vuittoane și whisky de zece ani. Dar la un asemenea stat ce duhnește de dimineață și tropăie pe Constituție până seara târziu, o lovitură de stat sănătoasă poate îmbrăca uneori valențe igienico-sanitare pentru nația guvernată de acesta.

Și asta așa ca pentru final; Nu spunea oare marele reformator și democrat ce a condus țara în ultimi opt ani, că ori de câte ori are vreun dubiu e important să te întorci la popor? De ce oare are o așa jenă, el și acoliții săi, ca să consulte poporul dacă este mulțumit sau nu de prestația sa?

Doar știe și el vorba aceea din popor, cum că câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia!

Să n-aibi grijă dom’ Băsescu, o să vină și rândul lui Ponta și Voiculescu. Dar acum știm cu toții că ți-a cam venit lu’ matale sorocul!