Pentru cei care vor să se elibereze de circul de acasă și de mizeria ce a cuprins Iașul în urma unui hei rupism electoral de prost gust, în care nouă ani de frecat menta se vor uitați cu niște șantiere despre care greu putem să presupunem că vor avea vreo finalitate, recomand o călătorie în Germania. Ca de fiecare dată, odată la doi ani, am participat la Interzoo Nurnberg 2012, cea mai mare expoziție din lume a producătorilor de hrană de animale și alte accesorii din industria de petfood.

Și ca de întotdeauna, am ales să mă cazez la 30-40 de kilometri de oraș într-un mic târgușor. Nicăieri prin toate peregrinările mele nu am trăit o atât de acută senzație de normalitate ca în aceste câteva zile în care am avut posibilitatea să cunosc viața de la țară din Germania!

Șosele și drumuri impecabile, curățenie lună, piste de biciclete ce urmăresc fidel șoselele ce leagă satele între ele, pământuri lucrate impecabil, poieni ca-n basme și păduri! Peste tot, în fiecare coastă de deal sau loc neprielnic agriculturii se află pâlcuri de copacii care separă parcele și loturi de pământ lucrat ca la carte.

Viața la țară are un cu totul alt sens aici, decât oriunde altundeva în lume. Plimbându-te dintr-un capăt în altul al localității, vorbim aici de maximum 2-300 de metri, avem întotdeauna o biserică veche de cel puțin un secol însă proaspăt renovată, o piațetă pavată cu blocuri de granit care, culmea, nu sunt schimbate la fiecare doi trei ani precum s-ar întâmpla cu dalele de la Symmetrica și un restaurant-pensiune unde prețurile sunt mai mici decât în vreo bombă de acasă.

Peste drum, construite în continuarea casei omului, dai de niște grajduri în care 10-12 duzini de vite Holstein dau 11 000 de litri de lapte pe zi, după cum cu mândrie gospodarul își expune medalia primită de la Asociația Crescătorilor din landul său. La doi pași un cetățean și-a construit în curte o vilută cu două dormitoare, un living imens și o bucătărie pe care le închiriază la prețul unei camere ordinare din Hotel Moldova. Aici, asemănările cu hotelul din Iași se opresc, pentru că această viluță este închiriată 350 de zile pe an unor canadieni, americani, români sau de orice nație ar fi, care sunt dispuși să și-o rezerve pe net fără a fi îmbiați de vreun departament al Ministerului de Turism.

În magazinul local, prețuri cu 25-50% mai mici decât în Carrefourul sau Billa din România te fac să te simți suspendat într-un paradox demn de un film oniric. Între o țară cu salariul mediu de 3500 de euro și alta cu media câștigului anual pentru un cetățean de 350 de euro, prețurile par răsturnate ca într-un montaign russe inexplicabil. Poate TVA-ul de 7% la alimente ar putea fi un indiciu sau faptul că că un cetățean care m-a îndrumat greșit la un colț de stradă cu o adresă, s-a ținut cu mașina după mine doi kilometri ca să-și ceară scuze și apoi să mă roage să îl urmez la adresa exactă, chiar dacă pentru acest ocol mama lui octogenară a întârziat de la biserică.

Ce să le faci…?, vorba unui prieten de-al meu. Niște tâmpiți! În loc să râdă de mine grohăind că m-a trimis la dracu’ praznic, mestecându-și sămânța și sorbindu-și petul, omul avea remușcări! Așa-i într-o țară normală…, te împiedici peste tot numai de fraieri!

P.S. Și acum dragilor, că m-am întors de curând și nu am avut timp să mă adaptez încă, am o întrebare pentru colegii mei liberali ce au pritocit campania ce se desfășoară acum? De ce toți candidații liberali din Iași, mă refer la cei care contează, sunt pozați pe bannere cu Victor Ponta?

Cât lipsii io, fuzionarăți? Sau l-a prins neatent Victoraș pe Crin al nostru și i-a luat locul în fruntea bucatelor?!