Deunăzi în sediul CAS-ului s-a produs o nenorocire. Nu una normală, așa cum sunt cele de zi cu zi, în care un fost sau actual plătitor de taxe dorește să meargă într-o audiență la doamna director. Uneori, o ascensiune în picioare goale pe vârful Nanga Parbat sau K2 din Everest ar putea fi o alternativă mult mai ,,umană” decât supliciul de a pătrunde în audiență la această stimabilă doamnă ce umple, la propriu, biroul de șef de pe Anastasie Panu.

După ce săracul pensionar a trecut prin toate capcanele și supliciile inumane la care este supus contribuabilul dornic de audiențe de către acriturile și murăturile din subordine care viețuiesc în această instituție, la vederea limanului, adică a jupânei, cetățeanul a decedat.

Uite așa, fără să se gândească la consecințele gestului său, cu neobrăzare, contribuabilul s-a răscrăcărat pe fotoliu și a trecut în lumea celor drepți și neplătitori de taxe. Acum că gestul a fost făcut la vederea interlocutoarei, în semn de protest sau pur și simplu pentru a o testa pe doamna director cum o să rezolve această sarcină de serviciu, gestul ne-a arătat un funcționar public impecabil.

Păi cum credeți că a anunțat doamna director familia răposatului de cumplita veste? Printr-un bip, oameni buni! Asta înseamnă domne’ grija față de banul public!

Că nu de-aia te-au pus șef la CAS de-alde Oprea și Popa ca să te fâțâi de colo colo cu o înfățișare de maica Tereza…. Ci ca prin înfățișare și activitate să mărești bugetul administrat prin reducerea personalului dedicat utilizării.

Dar acum, să rămână între noi doamna Grecu. Datoria v-o faceți cu brio, ca întotdeauna, se vede că sunteți de meserie, numai un lucru vreau să vă întreb?

Da’ cu telefonul, cu telefonul doamnă, cum a fost…? Hai, nu fiți modestă! Ăsta e talent de la Dumnezeu!