Pentru cei care se plâng că presa scrisă scade și în curând, vai … va dispărea, ar fi util să răsfoiască așa zisa presă scrisă din zilele noastre. O simplă lectură ar duce automat la o concluzie evidentă pentru orice om cu capul pe umeri și anume că presa actuală e pe năsălie pe motiv de incompetență și corupție majoră a așa zișilor formatori de opinie. Nu e necesar să facem o analiză la nivel național, este suficient să rămânem în Iași pentru a arunca o scurtă privire asupra ofertei existente pentru amatorii de presă scrisă.

Ziarul de Iași a mai rămas cu vreo doi ziariști din garda veche și face adevărate contorsiuni în încercarea de a prezenta numai știri plăcute pentru acționarii din umbră, ne referim aici la Dascălu, Pițigoi, Prisecaru, Mardarasievici și or mai fi și alții…. E de-a dreptul amuzant să vezi cum toate știrile despre procesele pierdute de Palas ocolesc ,,ziarul care stă de vorbă cu oamenii”!

Bună ziua de Iași nu-și dezminte renumele de foaie șantajistă, construită pe calapodul mizerabilului ziar de București ,, Curentul”, aflat în proprietatea ciracilor Elenei Udrea, astfel că putem încheia rapid trecerea în revistă cu ziarul care provoacă somnul, vândut în piață sub porecla ,,Evenimentul de Iași”. Precizarea că redactorul șef al acestei gazete de perete, cu anunțuri de vânzări- cumpărări va face oficiile de purtător de cuvânt al actualului edil, ne face să ne gândim că oferta electorală a acestuia avea nevoie de un consilier specializat pe tranzacții.

Așa că, băieți…, cei care mai sunteți interesați de evenimentele politico-sociale ale Iașului, treceți vă rog pe recepția site-urilor de știri on line. Chiar dacă unele sunt făcute cu părtinire, ele sunt adevărate monumente de profesionalism în comparație cu ambalajul tradițional folosit la confecționarea cornetelor de semințe.

Pentru amatorii de senzații tari recomand ediția de weekend a Evenimentului Zilei, care a reușit să surclaseze, spre marea mea uimire, până și pe portavionul imbecililor frustrați din presa românească, clasicul cotidian ,, independent” numit Jurnalul Național.

Dacă la Dan Andronic și Ion Cristoiu plimbatul curului dintr-o barcă în alta pe motiv de răsplată în țechinii cuveniți trădătorilor a ajuns la nivel de artă, pentru restul de colaboratori ce văd apropiindu-se spectrul unui cincinal de foamete, disperarea a devenit nemărginită. Dacă ,,prețiozitățile” lui Lăzăroiu, cel cu domeniu de competență în Albă ca Zăpada și dat în bobi, au devenit prilej de amuzament pentru cititori, tristețea ce picură din textele bugetarului Mircea Marian a umplut butoiul și îl cam bagă la apă pe acest Damocles al pupatului în dos.

Și pentru că ființe suntem și noi, lăsând ce este bun și savuros la urmă, vă invit să citiți editorialul ,, Testul lașității” al lui Mircea Mihăieș. Eu după ce l-am citit am simțit cum în sufletu-mi plăpând se zbat două sentimente contradictorii.

Unul, omenesc și înțelegător, de regret pentru acest Limbăieș, care plângând în hohote și cu mucii curgându-i pe costumul de vicepreședinte al Institutului Cultural Român, vede cum în curând o să-i facă pași ditamai chenzina și va trebui să trăiască din opera sa, cea de care nu prea s-a preocupat în ultimii patru ani.

Iar al doilea, la fel de omenesc, de admirație! Nu aș fi reușit niciodată să-mi imaginez combinația dintre o bocitoare angajată cu ziua să-și rupă hainele răcnind la căpătâiul mortului, cu o babă dușmănoasă ce se duce la un popă să-și treacă inamicii pe condicuța de blesteme. Mi s-ar fi părut o imposibilitate conceptuală dacă nu ar fi existat ultimul editorial al lui Limbăieș.

Bravo maestre! Așteptăm cu interes și prestațiile din preajma alegerilor generale, asta dacă nu va începe și dumnealui să practice, precum chipul său cioplit Băsescu, instituția salvatoare a reevaluării!