Pe domnul Petru Movilă nu am avut plăcerea să-l cunosc personal. E adevărat, în campania din 2008 am fost invitați împreună la o emisiune electorală pe Tele M, dar saluturile mele, precum și orice tentativă de schimburi informale de păreri, în cadrul unei emisiuni de o oră, au rămas fără răspuns. Domnul Movilă, sobru și întunecat, părea întruchiparea unui sfinx păstrător al secretelor relațiilor parlamentare româno-ucrainiene, relații la care s-a referit în permanență, indiferent de întrebările care i-au fost puse, dând întregii emisiuni un aer de straniu autism electoral.

Anii au trecut și iată că astăzi, guvernarea din care face domnia sa parte ne oferă o realitate politico-economică și socială, pe care cu siguranță un fan portocaliu nu și-ar fi putut-o imagina nici în cel mai negru coșmar. Practicând haiducia inversă, adică luatul de la cei mulți și săraci și împărțitul la cei puțini și bogați, activitate poreclită ,,reforma și modernizarea statului”, această guvernare a atins culmi ce păreau inaccesibile în ale lichelismului, incompetenței și prostiei arogante. Această prestație, a partidului din care face parte domnul Movilă, a dus la un climat exploziv în societatea românească, unde nemulțumirile populației, disperarea și sărăcia au ajuns să fiarbă ca într-un cazan sub presiune.

Într-o țară paralizată de indignare și disperare în fața mojiciei prezidențiale și a minuscului său lacheu care nu se mai dă dus, domnul Movilă în loc să analizeze ca un politician responsabil care se pretinde, care ar trebui să-i fie prioritățile, domnia sa are niște griji absolut bizare. În loc să mediteze la nemulțumirile alegătorilor săi, la greșelile proprii, la reforma propriului partid sau măcar la starea propriei filiale din care face parte și pe care era cât pe-aci să o conducă, stimabilul Movilă face donații de uniforme la muzeul Unirii și critică pe blogul său propriu consilierii liberali pentru starea în care a ajuns patrimoniul imobiliar al Academiei Române din Iași!

Acum, dacă pentru prima din grijile sale, aceea de a dona o copie a uniformei lui Cuza unui muzeu, nu putem avea decât o constatare amuzată a unui gest de un populism ridicol, ce denotă o disperată încercare de identificare cu noțiuni și valori care pot fi cu greu digerate de precara instrucție și târzia preocupare a unor cetățeni ca Movilă și Iordache, a doua grijă a mai sus numitului provoacă o senzație de obrăznicie paralizantă.

Să vii după patru ani de putere absolută pe toate planurile de decizie ale statului și să acuzi opoziția locală că filiala din Iași a Academiei în urma retocedărilor, normale de-altfel, nu a rămas cu spații suficiente și nu este lăsată să concesioneze un imobil de la Consiliul Județean și să tragi de aici concluzia că în Iași cultura este sabotată de opoziție, mi se pare o fractură logică pe care numai o minte plutind într-un univers paralel poate să o înțeleagă.

Nu o să stăm să analizăm acuma faptul că Academia Română a devenit după Revoluție o imensă supapă de sifonare a bugetului public, decontând saci de bani pentru pârțuri fâsâite ale unor dinozauri în așteptarea candelei. Ajunge pentru oricine să citim numele celor care fac parte din lista de ,,nemuritori” de la București, Iași sau de aiurea, și să încercăm să ne amintim dacă vreo inițiativă sau contribuție a acestor cetățeni a adus vreo brumă de progres în mersul chinuit al acestei societăți.

Poate ar putea să ne precizeze domnul Movilă contribuția revistelor ,, Fuzzy Systems”, ,,Cellulose Chemistry and Technology” sau ,,Pedogenetical Factors and Processes from the temperate zona” la cercetarea științifică ieșeană și la veniturile obținute de aceasta. Până una alta, aceste reviste finanțate din generosul buget al Academiei nu fac altceva decât să găzduiască studii discutabile ce nu folosesc decât unor ego-uri inflamate și întreținerii eternei sfade între ,,luminoșii” savanți lansați cu voie de la partid. Ne referim aici la partidul acela mai vechi și nu la acesta mai nou din care face parte și domnul Movilă, deși puntea de legătură între cele două este menținută proaspătă prin prestațiile securiștilor, care au ținut trează ,,flacăra” dedulcirii din bugetul public.

Așa că, domnule Movilă, mai încet cu cultura pe scări că de la atâtea șpagaturi intelectuale și volte în absurd se ivește pericolul să se rupă tighelul uniformei de roșiori cu care defilați prin târg. Iar pe uniforma de paradă ruptă în cur, nu dă bine să vă agățați la chiept Medalia pentru Revoluția din Decembrie 1989, pe care ați obținut-o mai mult ca sigur drept mulțumire pentru eroismul cu care ați rezemat cu mâna antena de pe dealul Măgurii din Țibana, acolo unde s-a desfășurat Revoluția în fața singurului televizor din comună ce putea fi alimentat de la o baterie de Dacie.