Nu am să ostenesc nicicând să reamintesc celor din jur că un partid, înseamnă o grupare de oameni unită prin comunitatea concepțiilor lor politice și ideologice sau de intereselor lor sociale comune. Indiferent de ideologie sau orientare, ele, partidele sunt menite să lupte pentru a ajunge la putere unde, odată izbânda lor fiind încununată, să-și aplice programele lor politice, ideile lor de dezvoltare întru propășirea societății.

Deci, de reținut; partidele sunt organizații care au ca obiectiv o construcție politică prin care, ajungând la putere, să creeze avantaje economico-sociale pentru membrii partidului în primul rând și pentru marea masă guvernată, în al doilea rând.

Niciodată un partid nu poate câștiga o luptă electorală și nici măcar nu poate crește în importanță atâta timp cât are ca singură preocupare distrugerea unui alt partid sau anihilarea unui personaj politic. Să nu uităm soarta lui Adrian Năstase, care aflat în culmea aroganței sale la începutul deceniului trecut, făcuse din PSD o armă în lupta împotriva PD-ului și a lui Traian Băsescu.

Deși a fost o luptă între David și Goliat rezultatul, deși inițial a fost strâns, pe termen lung a fost un dezastru pentru Năstase care a ajuns o băbăciune politică decrepită a cărei tovărășie este de evitat, iar PSD-ul, istovit de șapte ani de opoziție și ținut departe de cașcaval, a devenit o umbră a vechiului partid.

PNL-ul de-a lungul istoriei sale postrevoluționare a avut întotdeauna de câștigat atunci când s-a prezentat în viața politică și în confruntările electorale singur și încrezător în valorile sale liberale. Chiar dacă uneori a obținut scoruri modeste, cum a fost în 2000, încrederea în propriile puteri l-a salvat de la dispariție. Pe când PNȚ-ul, ascuns în spatele unei Convenții populate de tot felul de personaje și organizații dubios patetice, a sucombat rușinos la acele alegeri.

Și asta pentru că întotdeauna un partid beneficiază de un nucleu dur al alegătorilor care îl vor sprijini indiferent de trendul electoral. Iar în cazul PNL-ului, acesta s-a dovedit că a fost suficient pentru a-i păstra importanța politică indiferent de confruntările electorale la care a luat parte. Nici nu e de mirare, din moment ce PNL-ul a fost asumat de cetățenii întreprinzători, de oamenii cu profesii liberale și tinerii cu vederi anti-etatiste. Numărul lor, în această țară în care o calitate cum este ,, descurcăreala” este privită cu admirație, va fi întotdeauna suficient pentru ca PNL-ul să se simtă în siguranță.

Toate acestea sunt adevărate și demonstrate de istoria ultimilor ani dar așa cum pentru orice regulă există și o excepție, în fața Partidului Liberal se află și un pericol imens. Acela, de a pierde contactul cu nucleul său dur din cauza diluării sale doctrinare, a poziționării sale nefericite în tot felul de combinații personale ale liderului său cu forțe politice intrate în conștiința susținătorilor loiali ca fiind dușmani politici tradiționali.

Pentru un simpatizant liberal nu există nici un motiv care să justifice o alianță în care liberalii să fie tovarăși de drum cu un partid de stânga care este responsabil de toată mizeria și întârzierea României din drumul său european din deceniul trecut, precum și cu o haită de oportuniști patronați de un securist veros. Cu atât mai puțin unul distructiv, cum este acela al distrugerii PD-ului și al lui Băsescu care a rămas singurul obiectiv și preocupare a domnului Antonescu.

PNL-ul în viziunea susținătorilor săi, trebuia să se prezinte în această perioadă singur, stăpân pe el, și propunând soluții astfel încât să profite de erodarea suferită de PD după ce a traversat acestă criză economică. Apoi, întărit de opoziție, după alegeri, pentru a intra la guvernare n-avea decât să se alieze cu cine o putea!

Din păcate, în acest moment PNL-ul traversează la nivel de conducere o criză după o rețetă tipic românească. Ajuns la putere, politicianul român are ca prim obiectiv să se detașeze de toți cei care l-au ajutat, asta pentru a nu se simți dator nimănui, apoi înconjurat doar de yesmeni, să navigheze împotriva curentului de opinie a membrilor partidului, crezându-se unsul lui Dumnezeu.

Dacă la nivel național pentru PNL soarta pare să fie pecetluită pentru aceste alegeri, în cazul Iașului încă mai există șanse de a salva câte ceva, aceasta pentru ca după alegeri, când actuala conducere va fi debarcată, organizația din Iași să devină un ferment de reînnoire al Partidului Liberal.

Organizația din Iași care este creeatoarea a unui Program de Guvernare Locală, Program care la nivel național nu există!, se află în acest moment într-o situație ingrată în care trebuie să sprijine la primărie un primar care a avut o prestație dezastruoasă.

În cei zece ani în care primăria a fost condusă de către dl.Nichita, Iașul a pierdut legătura cu plutonul orașelor fruntașe din România devenind o capră râioasă pentru investitori din cauza lipsei infrastructurii și a corupției endemice ce bântuie actuala administrație locală.

PNL-ul se află în acest moment în fața unei dileme de tip LOSE-LOSE, adică orice variantă este perdantă. Și iată de ce:

Dacă Nichita câștigă cu sprijinul liberalilor, acesta va uita repede și va proclama că victoria i -se datorează apoi va întoarce elegant spatele liberalilor. A mai făcut-o și altora, iar în acest caz liberalii vor reintra în opoziție în cadrul Consiliul Local. Abureala că ,, liberali îl vor face pe Nichita să se țină de programul comun” nu poate fi luată în serios de nimeni din cei care îl cunosc pe actualul primar și comportamentul său politic.

Iar, dacă Ciuhodaru câștigă și Nichita pierde, conducerea PNL-ului de la Iași se face de râs pentru că va fi evident că Ciuhodaru va câștiga cu ajutorul voturilor liberale, deoarece Partidul Conservator nu există nicăieri, darămite la Iași.

De aceea, dacă tot s-a răsturnat căruța așa zisului USL taman pe malurile Bahluiului, de a ajuns să aibă doi contracandidați la Primărie, nu vedem de ce liberalii nu ar avea candidatul lor propriu care să tragă după el un rezultat bun pentru Consiliu sau în cazul în care ar avea o campanie bună, să și câștige!

De aceea, acest moment ar fi extrem de propice pentru ca cei din conducerea PNL Iași să facă pasul pe care întreaga suflare liberală de la Iași îl așteaptă de la ei. Și anume, să numească un candidat cu șanse de reușită la Primărie!

Pentru că altfel, mergând într-o companie care te duce către prăpastie pe motiv de interese obscure sau prostești, este o atitudine care denotă iresponsabilitate. Iară consecvența în prostie este o atitudine rezervată mai degrabă boului, după cum s-a încetățenit expresia în jungla politică românească, și nu unor politicieni pentru care există viață și după Antonescu!