Nu există instituție din România care să fi rămas atât de osificată și încremenită în proiectul securistic de dinainte de 1989, cum este B.O.R. împreună cu majoritatea clerului său. Opacă oricărei priviri din afară precum o lespede umedă de mormânt, închistată în propriile sale reguli care aduc mai mult a organizație interlopă cu scop lucrativ decât a biserică națională preocupată de soarta amărăștenilor, B.O.R.-ul a făcut de curând cu sprijinul politicienilor un ultim pas pe scara spiralată a nesimțirii pe care o tot urcă în ultimele două decenii.

De curând, Patriarhia Română a preluat, pesemne inspirându-se de la mai marii politici pe lângă care se gudură în permanență, un ton agresiv și amenințător, cu care a început să-și asume rolul de purtător de cuvânt al neamului.

,,Românii ortodocși doresc construirea Catedralei Mântuirii Neamului, iar cei care înca mai contesta construirea acesteia prin acțiuni de protest atenteaza de fapt la libertatea religioasă a cultelor, garantată de Constitutia Romaniei și la dreptul cultelor de a primi sprijin financiar de la stat, prevăzut de Legea “, susține Patriarhia Româna.

Mai lipsește, dragi tovarăși unși cu mirul mănăstirii din Pădurea Băneasa, să fixați și sentința la care ar trebui statul, laic până una alta după actuala Constituție, să îl condamne pe cel care nu ar fi de acord să vi se numere în palmă vreo patru sute de milioane de țechini pentru a vă face un loc unde cu siguranță nu veți avea nici durere și nici întristare.

,,Uitați oameni buni, de aia ne trebuie o catedrală mai mare! Să poată încăpea pe lângă cler și oaspeții ( citește oamenii politici prezenți), precum și dumneavoastră, presa!” după cum spunea Patriarhul în fața camerelor de luat vederi la ultima descindere sărbătorească din dealul Mitropoliei.

Că doară nu de pulimea asudată sau înfrigurată, după caz, e clerul îngrijorat! Obișnuit să ia și de pe vii și de pe morți, clerul are impresia că afurisenia și neîngropatul morților în caz de datorie la popă, poate ține loc de lege și Public Relation.

Finalul declarației prin care Biserica proprietară peste un concern nesfârșit de firme necontrolate niciodată de Fisc, gatere, trust media, rețea de pensiuni, magazine sau hoteluri își întemeiază cerșitul de bani publici este uluitor în tupeul său:

,, Aceste acte normative au în vedere faptul ca proprietatile cultelor nu au fost retrocedate în totalitate, iar Biserica Ortodoxa Româna (BOR) a primit doar o mică parte din proprietatile avute atât inainte de secularizarea din sec. XIX, cât și înainte de instaurarea regimului comunist.”

De aici înțelegem că Biserica jinduiește să ia în proprietate Romsilva și bănuim că și-ar dori și robii țigani înapoi, nu de alta, dar să nu rămână fără slugi la culesul viei și dărăcitul lânei. Gândindu-ne la actuala ocupație a urmașilor robilor de atunci, poate nu ar strica să cedăm 80% din suprafața împădurită a țării pentru satisfacția de a-i vedea sub același acoperiș pe reprezentanții celor două categorii sociale, dovedite a fi cele mai performante în acumulări materiale fără a avea în portofoliu o activitatea plictisitoare cum este munca. Ar fi interesant de urmărit cine biruiește la urmă și rămâne cu fata și banii, ca în filmele de la Hollywood.

Eu aș paria pe cei îmbrăcați în negru pentru că cei negri nu au preferință la naționalitatea banilor publici! Aceștia din urmă ar putea să-și presteze serviciile și prin alte zări, unde n-ar fi concurați atât de profesionist.

Poate dacă managerul general din dealul Mitropoliei și-ar valorifica diversele active oneroase răspândite în toată țara împreună cu participațiile mai discrete la diverse dezvoltări imobiliare, care nu constituie ocupația principală a unei Biserici, aceasta cu siguranță că și-ar putea face singură o catedrală pe măsura buzunarului său.

Iar Statului Român i-ar rămâne bani și pentru azile, case de copii, cantine ale săracilor sau spitale, obiective care ar trebui să facă parte din fișa de post a unei Biserici ce ar trebui să păstorească suflete și nu să se bucure de ,,ochiul dracului”!