Anul acesta mi-am construit concediul pe baza unei promisiuni smulse de la mine de către șiretul meu băiețel, cel care știe să-și îndeplinească dorințele prin tenacitate și diplomație. După cum știm cu toții, orice promisiune făcută unui copil este sfântă, ceea ce nu se poate spune și despre viceversa!

Astfel că joia aceasta, într-o zi minunată de august ne-am pornit toată familia către Disneyland-ul din Paris, via șoselele Uniunii Europene.

Și pentru că orice lucru care începe bine se termină în general prost, trăiesc cu speranța ca și reciproca să fie valabilă. Doar așa mai poți avea un pic de moral după șocul suferit cu ocazia traversării bulevardului Carol, urmat apoi de slalomul special printre gropile lui Nechita.

Am decis după un scurt consiliu de familie ca direcția de ieșire din patria-mumă să fie Pașcani-Borsec-Reghin- Tg. Mureș-Oradea cu escală în Târgu Mureș.

La fel cum în vechime voievodul își răsplătea câte-un boier pentru merite deosebite în luptă, beție și dăruit țiitoarea cu fundă roșie la gât stăpânului matol, tot așa se pare că boierului Umbrărescu i-a fost dăruită rețeaua de șosele care brăzdează ( vorba vine!) Carpații de răsărit.

Meritele pentru care această moșie a fost dăruită de Padișahul Arogant și El Lider Maritimo Maximo contelui de Bugatti și urmașilor lui în vecii vecilor, numai istoria le va devoala. Și sperăm să fie măcar în termenul de cincizeci de ani de la moartea ultimului dintre martorii acestei afaceri, așa cum se practică la misterele serioase ale marilor case.

Părăsind moșia marchizului de Mârlandia, actualul copărtaș de imobiliare cu Prima Fiică a Republicii, și intrând în orașul Târgu Mureș, observi cum poate fi adus un oraș la standarde occidentale din punct de vedere al curățeniei și infrastructurii, chiar dacă tot târgul vuiește de șpăgile primarului.

Vineri dimineața traversăm în viteza melcului drumul dintre Târgu Mureș și Câmpia Turzii, târându-ne printre tiruri puturoase, bețivi inconștienți, căruțe, hoituri de cotarle și echipaje de poliție care ,,descurajează deplasarea cu viteză în trafic”. Eficiența vânătorii de șoferi frustrați, care odată scapați din iadul imobil și puturos al șoselelor patriei își rezeamă piciorul pe pedală, din punct de vedere al prevenției accidentelor, este evident nulă. Însă senzația de putere și posibilitatea de ,,a-l arde” pe plătitorul de impozite este una de maxim orgasm imbecil pentru intelectualii cu cașchetă. Dacă banii luați din amenzi în ultimii douăzeci de ani ar fi fost folosiți pentru construcția de autostrăzi, am fi stat cu siguranță cel mai bine din Europa la capitolul infrastructură rutieră.

Intrăm apoi pe autostrada Transilvania, sectorul Câmpia Turzii – Gilău, care deși este de doar circa 55 de kilometri, are un efect extraordinar asupra moralului șoferului scăpat din mizeria de drum europeano-național, sau cu Dumnezeu s-o fi numind!

În primul rând ai posibilitatea să mergi vreo jumătate de oră cu o viteză de croazieră decentă pe un asfalt impecabil, fără să fii nevoit să belești ochii după vreo căruță cu lemne de furat, și în al doilea rând poți economisi cam două ore din cât ai fi pierdut traversând cele două Turde, plus ,,muncipiul de frunce” al țării.

Din elanul înmagazinat pe această scurtă dar binecuvântată autostradă poți traversa drumul din Gilău până în Aleșd insensibil la mizeria din jur. Astfel până îți dai seama că totul a revenit la normal, observi cum pe-o bornă kilometrică apare un ,, Borș 34 km” și entuziasmul care te cuprinde face uitată frustrarea deplasării pe aceeași șosea de rahat.

La ora 14.30, prezentăm în viteză actele unui ,,duet vamal” româno-maghiar apoi intrăm în Ungaria.

Curățenie, mușcate roșii la ferestre, nici o groapă în asfalt, clădiri îngrijite și vopsite și … culmea tupeului, piste de biciclete în și …între localități care mai sunt și circulate de o puzderie de cetățeni!

Coane Gigi, de nu se retrăgea armata română în 1919, ce mai afaceri făceai matale prin pusta maghiară cu Symmetrica dumitale! Așa, ești obligat să-i suporți pe mitocani și să te înghesui cu hectare de pavele prin zona industrială și drumul hoților din Vlădiceni.

Da’ nu-i bai! Pavele pot fi puse și pe două sau chiar pe trei straturi!