Dintotdeauna, pentru această nație, fudulia a fost alături de băutură temelia existenței sale. De aceea niciodată în România nu a contat frumusețea unei construcții, utilitatea ei sau prețul redus cu care a fost realizată. Important a fost că s-a realizat cea mai mare clădire din lume, sau mă rog, a doua după Pentagon, cel mai mare pod hobanat, cel mai scump stadion din lume ( asta dacă socotim costul investiției pe cap de posibil spectator).

De aceea, nici orașul nostru nu avea cum să facă notă discordantă la acest comportament al slujbașilor mioritici. Din păcate însă pentru el, Iașul a căzut de foarte sus. Și asta pentru că demult, Iașul a fost o capitală și până de curând era al doilea oraș al țării. La mijlocul anilor ’90 era socotit cel mai frumos oraș din România iar astăzi a ajuns orașul care se schimbă în funcție de toanele, interesele și prostul gust al unui Gigi sau Iulică.

E adevărat că în ultima vreme ororile arhitectonice care apar în Iași sunt ambalate și vândute fraierilor care cotizează la bugetul local sub forme din ce în ce mai perverse. De exemplu, pe monstruozitatea aceea de Teatru cub s-au cheltuit milioane de euro, care dacă ar fi fost direcționate pentru vechiul Teatru Național, ar fi scurtat cu mult termenul de renovare. Dar pentru că ordonatorii de investiții pe bani publici îi consideră pe contribuabili niște idioți, pe această construcție care are prestanța unei latrine și alura unei șuri de lemne, s-a pus un banner pe care scrie ,, Premiul național de arhitectură 2008”!

Nu m-ar mira nici faptul că această inscripție ar putea să fie reală! Nu ar face decât să-mi întărească impresia proastă pe care o am despre majoritatea membrilor acestei bresle, pe care practicanții umorului de șantier i-au localizat ca fiind ,, absolvenți ai Instifutului de Arhitengură și Sistemuizare Io-n Pingu”. Ajunge să privim la clădirea Instituției Arhitectului Șef din Iași, care după ce a fost renovată și adusă la strălucirea de altădată, a fost înconjurată cu un gard de plasă metalică, cumpărat de la Praktiker, ca să ne dăm seama de câtă ,,meserie” zace în responsabilii bunului gust urban din Iași.

Toți aceștia, în frunte cu primarul fotbaliator Nichita, sunt responsabili însă de apariția în locul fostului ștrand, care a rămas în memoria locuitorilor ca o splendidă oază de verdeață, a unei ,,capodopere” de prost gust. Ctitorie a unui mandat la Primărie în care incompetența țâfnoasă și-a dat mâna cu corupția, complexul Pallas are capacitatea să te înfioreze din orice punct în care l-ai privi.

Încă de la intrarea în Iași, din valea Lupului, de unde cei ce se întorc în urbea lor erau reconfortați de silueta zveltă a Palatului, sau de mai aproape, din capătul bulevardului Ștefan cel Mare, priveliștea spectaculoasă a superbului Palat este distrusă de un zgârie nori care arată ca o sulă ce a străpuns o carte poștală.

Faptul că beneficiarul investiției îi consideră pe locuitorii Iașului niște handicapați mintal devine evident dacă ai răbdarea să citești reclamele cățărate pe gard, de unde se zgâiesc la trecători niște texte obraznice: ,, Schimbăm împreună orașul Iași”, ,, Prima stradă comercială de nivel occidental din România”, ,,Orașul Iași intră în circuitul turistic internațional” sau ,, Descoperă istoria orașului tău”. Vezi să nu!

Privind la arhitectura clădirilor de birouri, dar mai ales la culoarea lor, îți dai seama că viața într-o Românie în criză este cam de rahat iar complexul acesta ține neapărat să ne păstreze această senzație vie în minte.

Dar dacă până acum nu înțelegeam o serie de măsuri care mi se păreau aiuritoare și risipitoare, cum ar fi pavarea trotuarelor în zona industrială și insistența de a toca milioane cu tramvaiele, când la o zecime de preț s-ar putea obține același lucru cu troleele, acuma înțeleg însă încăpățânarea de a nu închide centrul vechi și de a-l brăzda cu linii de tramvai.

Un centru istoric pietonal, renovat și plin de terase cochete, care ar atrage turiștii și ieșenii, ar lovi adânc în interesele Pallas-ului, care s-ar vedea trecut pe planul doi al interesului urban, cu toate milioanele de metri cubi de beton turnați parcă în ciuda bunului simț.

Așa că, vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă! O să ne facă Gigi și Iulică un oraș european de-o să dea turistul străin năvală în Iași ca la Mecca prostului gust! Iar noi o să ne înbulzim la casieria din Palatul Roznovanu, ca să plătim pentru mofturile și fandaxia unor pricopsiți din șmenuri cu banul public!