În urmă cu puţin timp am primit o veste care m-a bucurat în mod deosebit. Îmi face mare plăcere s-o împărtăşesc tuturor celor care, asemenea mie, sunt încântaţi să asculte muzică de operă. Dl. Alexandru Emanoil autorul volumelor enciclopedice  Lebăda de la Busseto –Verdi, Verismul, Belcanto, Opera romantică franceză a pregătit pentru tipar a doua ediţie a Verismul-ui. Domnia sa a luat acestă decizie pe de o parte datorită tirajului iniţial insuficient (cartea s-a epuizat imediat), iar pe de altă parte pentru a elimina únele imperfecţiuni de tipărire; şi, de asemenea, pentru a completa conţinutul cu creaţia a doi celebri compozitori,  Amilcare Ponchielli şi Arrigo Boito (ale căror lucrări un se încadrează chiar în curentul muzical respectiv, dar ar fi fost regretabil să nu se sublinieze contribuţia lor uriaşă la dezvoltarea acestui gen muzical). În noul volum va fi şi o pagină cuprinzând câteva gânduri despre scrierile amintite, despre însemnătatea şi unicitatea lor în peisajul cultural românesc, dar şi dincolo de hotarele ţării.

Redau mai jos această pagină, împreună cu o scrisoare a marelui tenor Cornel Stavru adresată autorului.

 

GÂNDURI…

 

“Cea mai mare fericire, după aceea

de a iubi e să-ţi mărturiseşti iubirea”

Octavian  PALLER

Pasiunea pentru muzică a făcut ca inginerul Alexandru Emanoil „ un simplu fan al Teatrului Liric“ cum se autointitulează, să-şi mărturisească iubirea pentru operă scoţând la iveală patru volume, adevărate enciclopedii, cu pagini încărcate de numeroase şi preţioase informaţii, rod al unui mare efort de documentare, a unei temeinice cercetări în prezentarea analitică a spectacolelor de operă, volume ce vin  să compenseze această actualitate prea grăbită, prea concretă, din ce în ce mai haotică şi agresivă; autorul sperând, desigur (şi, consider, reuşind ) să îmbogăţească spiritual cele mai diverse categorii socio-profesionale şi de vârstă,răspunzând nevoilor şi cerinţelor consumatorilor de cultură muzicală.

Recomand aceste cărţi cu cea mai mare căldură atât studenţilor mei de la Universitatea de Muzică din Bucureşti, cât şi tuturor iubitorilor de operă.

Cristina COTESCU

Regizor artistic la

Opera Naţională din Bucureşti

Profesor asociat la

Universitatea de Muzică din Bucureşti

 

 

Volumele Lebăda de la Busseto apărut în 2006, Verismul editat în 2007, Belcanto din 2008, precum şi Opera romantică franceză tipărit în 2009, sunt lucrări de o importanţă excepţională şi cu siguranţă reprezintă o contribuţie unică în istoria muzicografiei universale. Decenii de audiţii, răsfoitul a zeci şi zeci de librete, comparatul a sute de audiţii celebre ale diverselor opere, o titanică muncă de documentare, precum şi o patimă arzătoare pentru operă, ce i-a fost dăruită de destin – i-au permis autorului să creeze o fantastică enciclopedie a acestui gen muzical, odinioară atât de popular, iar astăzi, din păcate, căzut în desuetudine.

De ce aceste cărţi sunt scrise de un inginer şi nu de un critic sau istoric muzical? Încercaţi să vă amintiţi de numele vreunui muzicolog sau formator de opinie muzicală şi culturală de la Iosif Sava încoace…Dacă nu puteţi, nu este nici o problemă! Nimeni nu îi cunoaşte! Ei se cunosc doar între ei! Poate aşa se explică şi platitudinea mocirloasă, precum şi călâia superioritate tremuriciosă cu care au fost întâmpinate aceste lucrări de popularizare a unui minunat gen muzical, de către comunitatea muzicologilor români.

Adrian CHRISTESCU

Îndrăgostit de operă

 

 

Dl. Alexandru Emanoil – inginer reputat, deşi în adolescenţă se pregătea pentru profesia de pianist îşi asumă cu pilduitoare modestie condiţia de a nu-şi permite să emită judecăţile de valoare ale unui muzicolog. Dar Domnia sa a fost şi rămâne un pătimaş iubitor al muzicii de operă, un profund cunoscător al genului, un extrem de bine informat în domeniu. Astfel că îmbinând pasiunea cu rigoarea, desfăşurând o muncă uriaşă  a selecţionat şi ordonat pe parcursul a sute şi sute de pagini o cantitate imensă de informaţii apărute în volumele  Lebăda de la Busseto, Verismul, Belcanto, Opera romantică franceză. Veritabile enciclopedii, inedite, care se adresează atât publicului larg de melomani, cât şi  –  de ce nu? – specialiştilor, cărţile conţinând o multitudine de date puţin sau deloc cunoscute, amănunte şi completări temeinic documentate. Ca admirator fervent al valorilor Teatrului Liric am citit multe lucrări de gen, am consultat bibliografii şi am convingerea că în forma aceasta volumele menţionate reprezintă o unicitate nu numai la noi, dar şi pe plan mondial.

Tot respectul şi toate gândurile mele bune pentru autorul acestor valoroase scrieri.

Romeo POPESCU

Cândva tenor în corul

Teatrului Naţional de Operetă

De foarte mulţi ani

colaborator statornic al emisiunilor

de  operă de la Radio România

 

 

Până pe la 13 ani, atras iremediabil de muzică, studiind sistematic şi intensiv pianul alături de….. Dan Grigore şi Krimhilda Cristescu, şi-a dorit să devină

”măcar“ un important interpret. Părinţii şi copilul şi-au dat seama însă la timp că pentru implinirea acestui vis – dorinţa, entuziasmul şi tenacitatea sunt totuşi insuficiente dacă talentul nu reprezintă o garanţie. Aşa că elevul Alexandru Emanoil a „… a închis pentru totdeauna capacul pianului, pentru a nu-l mai deschide niciodată „ şi şi-a îndreptat eforturile către domeniul ştiinţelor exacte, în care va excela într-adevăr. Se spune însă că prima dragoste nu se uită , astfel că pasiunea pentru muzică nu l-a părăsit nici o clipă, i-a insoţit statornic anii liceului şi ai facultăţii, iar mai târziu pe cei ai maturităţii sau ai senectuţii, acest „violon d’Ingres” cristalizându-se în patima pentru operă. De-a lungul anilor, numele inginerului meloman a dobândit o rezonanţă aparte în diferitele emisiuni radiofonice specifice, fercventele sale intervenţii demonstrându-i cuprinzătoarea cultură muzicală şi profunzimea judecăţilor de valoare. Cu o răbdare ieşită din comun, cu discernământ evident şi mai ales cu multă, multă dragoste pentru arta lirică, Alexandru Emanoil a strâns într-un timp îndelungat o documentaţie impresionantă, pe care, ajuns la vârsta pensionării, a decis să o valorifice în tomurile Lebăda de la Busseto –Verdi, Verismul, Belcanto, Opera romantică franceză.

E cert, prin anvergura şi exigenţa alcătuirii, prin inspirata ţinută literară, şi nu în ultimul rând prin plăcutul aspect grafic – aceste scrieri  se impun între cele mai elocvente contribuţii româneşti menite să înfăţişeze exhaustiv orizontul istoriei muzicii şi al spectacolului de operă.

Claudiu CHRISTESCU

Secretar literar (fost)

al Teatrului National din Bucureşti

Împătimit al muzicii de operă

 

 

Dragă Domnule Alexandru Emanoil

 

Mă bucur din toată  inima pentru iniţiativa dumneavoastră de a publica ediţia a doua a lucrării Verismul (din ciclul Opera italiană în capodopere).  Intr-adevăr, un plus de acurateţe a conţinutului impunea ameliorarea unor imperfecţiuni apărute în tipărirea primei ediţii. Şi, de asemenea, am aflat că tirajul celei dintâi apariţii s-a epuizat extrem de repede. Oricum, alături de celelalte trei volume – Verdi, Belcanto şi Opera romantică franceză – Verismul reprezintă o contribuţie preţioasă, semnificativă pentru înţelegerea fenomenului muzical operistic în profunzimea lui, într-o literatură de specialitate nu tocmai bogată.

De-a lungul unei cariere de 30 de ani am cântat în ţară şi în afara ei zeci şi zeci de spectacole cu superbele creaţii ale belcantoului Trubadurul sau Bal mascat şi mărturisesc, fără falsă modestie, am trăit satisfacţia multor succese relevante (inclusiv în Italia); totodată însă am interpretat cu aceeiaşi bucurie a împlinirii artistice şi rolurile consacrate tenorului din capodoperele veriste Paiaţe, Cavaleria rusticană, Tosca sau Andrea Chenier. Astfel că ştiu bine rigorile esenţiale de construcţie şi interpretative pe care le impun aceste din urmă lucrări: şi în privinţa ţesăturii vocale, şi a plusului de emoţie dramatică ce trebuie exprimată, dar şi pentru redarea adevărului de viaţă în plenitudinea lui; totul printr-un tumult orchestral adesea de natură simfonică în care sopranei, tenorului sau baritonului nu îi este deloc uşor să se afirme. Ei bine, dumneavoastră reuşiţi în volumul amintit să arătaţi extrem de clar deosebirea dintre o concepţie muzicală şi alta, dintre o modalitate de interpretare şi alta.

Încă o dată sunt alături de dumneavoastră şi sper în succesul pe deplin meritat al acestei cărţi.

Cornel STAVRU

Tenor

la Opera Naţională din Bucureşti