Cândva, microbiștii din România erau curioși de ce spuneau Baratki, Zavoda, Petchowski sau Jenei, apoi generațiile s-au schimbat și au urmat Constantin, Lucescu, Balaci sau Iordănescu. Dragostea și interesul microbiștilor s-au îndreptat imediat după anii ’90 către Hagi, Popescu, Dumitrescu sau Craioveanu, iar către sfârșitul deceniului a mai pâlpâit în jurul unui Mutu sau Chivu. Dar, din păcate, deja reflectoarele fotbalului românesc se îndreptau spre un Sechelariu, Pinalti sau Nicolae Puiu( îl mai ține cineva minte pe maharajahul din Onești?).

Astăzi însă, în 2011, campionatul românesc de fotbal este aidoma unei galaxii de gunoi ce se rotește în jurul ,,luceferilor” cu înfățișare de interlopi cu dâre de semințe în coadă. Personajele le știm cu toții: Becali, Borcea, Iancu sau Copos. Sunt nevoit să mă opresc aici, pentru că deja simt cum tastatura mi se neclăiește și începe să-mi pută!

O contribuție esențială la această anomalie au avut-o ziariștii sportivi ,,formați”, recte stipendiați din gros, de ,,oamenii de fotbal”. Începând cu nea Ovidiu, inventatorul apelativului de ,, Briliantul” adresat unui golan, și terminând cu ultimul reporter care face sluj pentru a afla părerea unui de-alde’ Giovani sau Mitică.

Bineînțeles că există și excepții cum ar fi un Mironică, Banciu și alții, dar după cum se vede, aceștia sunt mai degrabă niște paria pentru colegii lor de breaslă și nu repere de urmat. Grosul se preocupă de ,,bomba lui Dodel” și de locația pe unde s-au mai ,,faultat” Prințul cu Bianca … Din păcate, acestea sunt temele dezvoltate zilnic de cei care ar trebui să relateze despre fenomenul fotbalistic autohton.

O prietenie de peste 25 de ani mă leagă de actorul Radu Bânzaru, cel care mi-a fost coleg de liceu și de echipă la clubul de handbal  din Târgu Mureș. În luna Februarie a acestui an, Cristian Geambașu îi ia un interviu lui Radu în Gazeta Sporturilor, http://www.gsp.ro/gsp-special/media/vocea-cu-muschi-de-handbalist-229342.html, apoi este invitat să scrie un articol despre un regal fotbalistic ce avea loc în aceeași seară, Arsenal-Barcelona.

Cu permisiunea lui îl voi reda aici, deoarece citindu-l mi s-a redeschis o ,,rană” în suflet. Am retrăit senzațiile din adolescență când devoram articolele despre sport în general și fotbal în particular scrise de condeie ce astăzi sunt de mult stinse. Condeie pline de simțire, îndrăgostite de sport, ce întrețineau aprinsă flacăra bunului simț în sfeșnicul gazetei de sport, singura care încălzea pe atunci inima microbiștilor prin buzunarul de la piept al salopetelor.

 

,, Un tip, dramaturg, traitor in secolul al XVII-lea, pe numele sau Calderon de la Barca (nascut la Madrid), a scris o piesa de teatru intitulata “Viata e vis”. La titlul asta m-a dus gandul urmarind la TV meciul Arsenal-Barcelona. Am extrapolat si-am zis “Fotbalul e vis”.

Am visat ca aveam un milliard de euro si imi cumparam cele doua echipe, caci cam pe acolo e valoarea adunata a jucatorilor, si ii puneam sa joace numai pentru mine. N-ai cum sa nu fii egoist.

Am mai visat ca eram sef la liga de fotbal (un mic dictator) si am introdus, pe modelul lecturilor obligatorii din gimnaziu pentru orele de literatura, “videoteca obligatorie”. Adica orice echipa din campionatul tarii mele sa fie obligata sa aiba in raftul cu dvd-uri, meciuri de fotbal ca asta si sa le urmareasca cu atentie din timp in timp. Poate inteleg si ei ceva. Fotbalistii din zona.

Apoi am avut un mic cosmar (tot un fel de vis); nu intelegeam de ce la ei se numeste FOTBAL, iar la noi se cheama la fel…tot…”FOTBAL”. Similitudinile sau similaritatile sunt extrem de putine.

Hai! Gata cu reveria! Sa trecem in concret. Dar oare vrei sa “te trezesti” dupa un astfel de FOTBAL?

A fost ca la Festivalul de la Cannes sau decernarea Oscarurilor. Daca (si aici iarasi visez) am fi taxat un leu pentru fiecare blitz de pe stadion, am fi scos Romania din toate crizele (inclusiv aia morala).

Nici nu mai conteaza (poate doar pentru statistici) ca s-a terminat 2-1 pentru englezi, ca au dat gol Villa, Van Persie si Arshavin, sau ca a pasat la gol Messi. Am avut starea aceea buna pe care incerc sa o pastrez inlauntrul meu dupa fiecare film bun sau spectacol de teatru puternic la care iau parte.

Oamenii astia chiar se bucura ca fac ceea ce fac, stiu ca asta trebuie sa faca si ard in “credinta” asta 90 si ceva de minute. Emana bucurie, adevar si curaj

Joaca …FOTBAL….EI… ”

E inutil să vă precizez că acest articol nu a mai apărut în Gazeta Sporturilor! În acea zi nu a mai încăput pentru că Gigi Becali avea ceva important de spus, și nu în ultimul rând, mai trebuia relatată pe larg, prin corespondenți trimiși la fața locului, o cafteală între galerii …