Rostul fundamental al unui partid a fost și este acela de a cuceri puterea și folosind instrumentele ei să-și pună în practică principiile de guvernare care îi definesc doctrina, întru propășirea națiunii. Partidul liberal, aureolat de o glorioasă istorie și de o contribuție însemnată în construirea statului modern român, în ciuda tuturor contestatarilor formați la școala de partid și la apelul bocancilor, a fost privit dintotdeauna cu mare simpatie de acea clasă care a constituit mereu motorul societății românești. Amestecul de intelectuali, studenți, întreprinzători, cu și fără carte, care formează împreună cu elitele extrase din cadrul meseriilor liberale miezul dur al electoratului de dreapta, este momentan năuc și lipsit de perspectivă.

Un partid cunoscut îndeobște prin eforturile sale în ceea ce privește dezangajarea statului din economie și restaurarea autonomiei civile în relația cu autoritățile publice se dovedește astăzi lipsit de cea mai vagă orientare doctrinară. Principii cum ar fi: dereglementarea, deregularizarea, reducerea prelevărilor obligatorii sau valorizarea inițiativei proprii, lipsesc cu desăvârșire și în general, orice idee de construcție este astăzi lipsă la apel în ranița electorală a liderilor liberali.

Aflat încă cu musca pe căciulă în urma prestației ultimei sale guvernări, când a triplat numărul de birocrați, a umplut țara de ajutoare sociale și pomeni de toate felurile, astăzi sub conducerea domnului Antonescu, elita liberală defilează prin televiziuni cu lideri sindicali, nostalgici lăcrămoși ce plâng soarta șomerilor, a bătrânilor și a handicapaților, ca să nu mai vorbim de cea a bugetarilor. Lucru corect în esență, dar nu e treaba lor să facă asta!

Semnalizând dreapta și atacând guvernul din stânga, singura ,,realizare” majoră a acestui comportament este că acum PSD-ul stă cam stingher și cu doctrina șterpelită de tovarășii din coaliție, rămânându-i doar șansa unei prestații populist tembele și a unui derapaj naționalist în cel mai pur stil vadimist. Se pare că Iliescu, ,,bătrânul vulpoi comunist”, l-a amușinat bine și din vreme pe actualul lider liberal, declarându-i iubire și simpatie chiar din momentul alegerii sale în fruntea partidului.

Ce vor face însă liberalii autentici? Cine îi va reprezenta pe cei care sunt preocupați de mersul economiei, de soarta IMM-urilor, de obținerea plusvalorii prin mijloace legale și de bunăstarea lor și a cercurilor lor de interese, lucruri de altfel foarte legitime într-o viziune liberală?

Soarta acestora, care din născare nu pot fi socialiști și din bun simț nu pot fi pedeliști, nu pare să îl preocupe prea tare pe actualul lider liberal, care efectiv le dă un șut în cur. Singura marotă și singura doctrină este un ,, Jos Băsescu” isterizat. Bună și aceasta într-un portofoliu, dar dacă dă Doamne! aceasta se și întâmplă, pe cine dracu’ punem în locul lui? Și mai ales, la ce să ne așteptăm de la el?!

Privind la actuala echipă liberală executivă am aceeași senzație pe care o am când privesc, în calitate de vechi stelist, la actuala echipă a lui Gigi Becali. Nu știu cine sunt, nu știu de unde sunt, nu prea îi știu cum îi cheamă, însă știu sigur că nu știu nimic. Privind în urmă la un partid liberal în care Horia Rusu, Tăriceanu, Patriciu, Antonescu și alți tineri ,,fermentau” pe lângă seniorii Câmpeanu, Quintus, Djuvara sau Paleologu și comparându-l cu cel de astăzi, am aceeași senzație când pun în balanță echipa lui Boloni și Tudorel Stoica cu cea de astăzi a lui Bănel și prietenul ,,bombei sexi” Cristian Nimeni Tănase.

De ce ar trebui astăzi un liberal ,,în cuget și simțire” să fie aliat cu securiștii bețivi și de-alde neica nimeni din Partidul Conservelor, cu socialiștii și vechii comuniști din PSD, că altfel vor fi dați afară din PNL?!

Opțiunile afirmate cu seninătate de catre domnul Antonescu, acelea de a-l dezamăgi pe Neagu Djuvara, de a se înfrăți cu Voiculescu și de a se alia cu Hrebenciuc, în timp ce își deschide drăgăstos brațele pentru a-și îmbrățișa corupții recent eliberați de prin pușcării, dau măsura valorilor morale practicate astăzi de către liderul liberal. Prezența aproape permanentă pe Antene în compania a tot felul de lătrăi și lipsa eternă de la locul de muncă, în Parlament în fruntea deputaților și a senatorilor săi, ne dau certitudinea că domnul Antonescu a scăpat definitiv caii din hățuri.

Mai de curând, liderul liberal interpretează din toți bojocii rolul lui Vadim, cu tot cu spumele la gură din dotare, luptând din greu împotriva unor declarații iredentiste care nu există, dar nu contează, că dau bine la plătitul polițelor, scuipând acolo unde acum două-trei săptămâni pupa.

Din păcate pentru PNL, din liderul incontestabil al opoziției, o ,, bella figura” plină de promisiuni pentru cei scârbiți de mârlăniile actualului președinte, a ajuns o simplă roată la căruța de clovni, hurducată prin mizeriile politicii românești de un personaj slinos, cum este acest Voiculescu.