Cum Dumnezeu se întâmplă la noi, la români, ca în momentul în care un intelectual, un om de litere, un spirit strălucitor, un cărturar…. și așa mai departe, ajunge într-o funcție ministerială, reușește să se facă de râs, rapid, definitiv și complet într-un timp record.

Marea speranță liberală, fotomodelul împănat cu realizări profesionale reale, aici vorbim de Adrian Cioroianu, dacă îl mai țineți minte, a fost un adevărat deschizător de drumuri. O adevărată tânără speranță a liberalismului, reprezentantul noului val de politicieni, a reușit în scurtul său mandat la Ministerul Afacerilor Externe să dea noi dimensiuni expresiei: ,,a da cu bâta în balta”. După ce a gafat în ritm alert sugerând rezolvarea problemei rrome prin niște lagăre africane, s-a bătut pe burtă, mai mult la propriu decât la figurat, cu regele Spaniei și a reușit să întârzie coloana oficială pe motiv de poftă de trabuce, Adrian de la Craiova a trebuit să-și ia tălpășița.

Odată cu schimbarea de putere, a venit rândul unor noi intelectuali de mare valoare, de data aceasta de sorginte pedelistă să se facă de băcănie, vorbim aici de europeanul Funeriu, specialist în măsurarea vitezei pumnului lui Băsescu, și miticul, cu accentul pe mijloc, Paleologu zis ,,Pleașcă”.

Guvernul român printre nenumăratele lui defecte are totuși și o calitate rătăcită, e adevărat că fiind și singura, nu suntem convinși că aceasta îi și aparține în totalitate: aceea că, odată ce a înglobat în rândurile lui pe un strălucit cărturar, un om de litere, un filozof de valoare, un istoric strălucit, un doctor în științe, ș.a.m.d., respectivul se transformă urgent într-un mincinos arogant, un incompetent cu ștaif și fițe sau chiar într-un pupincurist capabil să te ,,facă” cu o ,,alba-neagra” de mare angajament.

Domnul Baconschi, despre care domnul Pleșu vorbea laudativ, s-a făcut remarcat printr-o mânărie ordinară de cea mai joasă speță, furând pentru actualul președinte mii de voturi la alegerile prezidențiale. Asta dacă nu cumva ne explică dumnealui cum a votat un român pe secundă pentru Băsescu într-o ambasadă în care a băut vântul.

Apoi a mai făcut un pas în mocirlă dându-i niște limbi grețoase blondei prezidențiale, în speranța obținerii binecuvântării prezidențiale pentru așa zisul proiect creștin-democrat din cadrul PDL.

Acum spuneți și dumneavoastră, cum i-ar șade lui Blaga, Videanu sau Boureanu făcând pe creștin-democrații? Singurul creștin convins cred că ar putea fi dl.Boc, dar, doar dacă locul lui Isus ar fi luat de Zeus. Atunci, da! Ar fi posibil să-l vedem pe Boc împreună cu șleahta lui devenind credincioși practicanți din inimă.

Intelectualul rasat de la M.A.E. a reușit, în premieră pentru diplomația românească, să interpreteze pe înțelesul tuturor piesa de rezistență a mârlanului român, aceea cu ,, capra râioasă, cea cu coada pe sus” încercând să șantajeze Germania și Franța. Și-a găsit și pe cine!

Asta se întâmplă îndeobște când un pupincurist, luat de elan, spurcă și dă cu flegma ca să-i facă pe plac șefului dar, din prea mult entuziasm, sare calul punându-se în postura imbecilă de a fi repudiat chiar de către jupânul care l-a trimis la ,,produs”.

Dar să nu credeți că pe un pupincurist pasul la ofsaid îl intimidează sau îi taie din elan. Nu! Nici vorbă! Acesta este vaccinat împotriva rușinii și o ia de la capăt! Deunăzi musiu’ declara în Financial Times că dumnealui și-a asumat sarcina de a salva credibilitatea proiectului european!!!

Și anume, că doar vorba sfătoasă a domniei sale la urechea românului îl mai oprește pe acesta să devină eurosceptic. Ca să vezi! Cu siguranță indicii bursieri au pulsat plini de îngrijorare privind către București iar cabinetele de la Paris, Londra sau Berlin, făra a mai vorbi de Roma sau Madrid, au stat pe muchie trăgând cu ochiul, îngrijorate, la demersurile ministrului de pe malurile Dâmboviței.

Poate ar fi bine vreun consilier de meserie să îi aducă aminte distinsului intelectual că politica fiind, după cum bine știm, curvă are totuși și oleacă de memorie. Și dacă îl faci șpăgar pe primul ministru al Franței, îl tratezi cu sictir pe ambasador ei sau îi tragi o țeapă la niște contracte pe motiv de șpagă insuficientă, nu prea e cazul să te dai victimă dacă piticul galic ți-o trage pe unde te prinde.

Așa că, pentru noi cetățenii de rând, sa mai dus pe apa sâmbetei o speranță, aceea a intelectualului care coboară printre oameni și se înhamă la treabă punându-și în slujba cetății bagajul său de cunoștințe și civilizație.

Privind la politicienii noului val propuși de partidele actuale, frumoși, tineri și învățați la școli înalte, nu se poate să nu te ducă gândul la zicala celebrului dermatolog sovietic Leibovici:

Nu poți să-ți dai seama că ai scăpat de un sifilis vechi până ce nu l-ai diagnosticat pe cel nou!