,,Cu PC-ul avem o compatibilitate programatică și doctrinară, ea nu este de ultimă oră, în definitiv este dezvoltată în ani de zile.”

,,Programele noastre politice sunt compatibile”.

,,Sunt onorat să fiu coleg cu oamenii din Partidul Conservator”.

Iată niște fraze pe care le puteam auzi din gura oricărui politician, mai puțin din cea a lui Crin Antonescu. Din speranța întruchipată de eternul opozant la linia partidului liberal, dar cu drept de vot și nu exclus cu un șut în cur, cum ar face el astăzi opozanților domniei sale, iată că s-a ales praful! Pentru oamenii care mai sperau într-o alternativă, cât de cât morală, la abjecția actualilor guvernanți și a fomiștilor din PSD, așa zisa Alianță de Centru Dreapta, brrr.., sună ca zgomotul lespezii de mormânt pentru dorința de implicare în politică. Cel puțin în această viață!

Alianța dintre un partid care se revendică de la Brătieni cu organizația de securiști și pupincuriști patronată de bășinosul adonisiac ce se vede președinte după suspendarea lui Băsescu, seamănă cu un delirium tremens transmis în direct.

Dacă domnul Antonescu crede că eu sau vreun alt fraier, care până acum simpatizam cu liberalii, vom merge la vot ca să îl facem președinte al Senatului pe varan și deputat pe musiu Vasile Șalaru sau pe vreun alt bețiv sau neterminat, să-și pună pofta în cui!

Acțiunea lui Antonescu seamănă cu un banc pe care simt nevoia să îl împărtășesc și altora:

,, Un cetățean ajunge în urma unui naufragiu pe o insulă pustie unde nu viețuiesc decât doi ciobani și o turmă de oi. Bucuros că a scăpat cu viață, omul intră în vorbă cu ciobanii, socializează cu ei și la un moment dat,… din plictiseală, din solicitudine, cine știe…? se oferă să ajute și el ciobanilor.

Din una în alta, timpul trece și cetățeanul nostru se obișnuiește cu viața la stână, cu compania ciobanilor, cu mulsul oilor și făcutul brânzei. Într-o seară, într-un moment de intimitate în jurul focului, cetățeanul are o răbufnire de solidaritate bărbătească și cere sfatul și ajutorul confraților ciobani mărturisindu-și niște nevoi irepresibile pentru care propria mână nu este un partener suficient.

Ciobanii, înțelegători dau din cap, meditează adânc, își suflă nasul cu degetele apoi îi dezvăluie secretul propriilor rezolvări a problemei în cauză: -Ia mă nenică și tu o mioară și dă-i la buci! Și-ai să vezi că o să-ți treacă!

A doua zi, cetățeanul, după o matură chibzuință, analizează oferta, alege o mioară plăcută lui și purcede așadar la rușinosul fapt când, ghinion…, este surprins de ciobani în dosul șurii în plină ,,acțiune”.

Cetățeanul, vesel nevoie mare, descărcat și plin de viață, observă că ciobanii par supărați și nu vor să mai vorbească cu el. Mirat îi întreabă: Ce-aveți fraților?! Nu voi m-ați învățat să fac așa?

La care ciobani îi răspund disprețuitori: Da dom’le, da’ chiar cu curva’ șeea!”

În ,,lumina” acestor prelucrări doctrinare îl invităm pe domnul Antonescu dacă mai vrea să facă alianțe să încerce și cu persoane respectabile cum ar fi Gigi Becali.

Dacă tot îi place o răsuflare caldă în ceafă și o durere ascuțită în cur, măcar la Gigi s-ar putea anestezia cu mirosul de oaie umedă. Că de la alianța asta, după ce își va da drumul varanul, în Parlament bineînțeles, o să rămână cu spatele tăiat de solzi și cu demenții de badea, gâdea și ciutacu care o să se râdă de el și-o să-i pună sare pe răni.