Ca să nu rămâie repetent și anul acesta, Nașu’ mare, Tatițica și Nenea Ionuț i-au promis tânărului Goe să-l ducă cu naționala până în 2014. Și ca să nu râdă lumea de el, pe stradă, vor să-i mai umfle salariul cu 50%, numa’ așa, să crape lumea de necaz, mon cher!
Căci domnu’ Goe, deși a strâns într-un an și jumătate cea mai dezastruoasă linie de clasament din ultimii 50 de ani ai unui antrenor al naționalei, este totuși un băiet de viitor! Parol, pe cinstea mea! Și să vă spui de ce:
Când a bătut la poarta naționalei era modest, ca o fecioara. Fotbalist mediocru, transferat pe la echipe în contrapartidă cu serviciile făcute de Tatițica, antrenase câteva echipe de duzină, vorbea frumos și cuviincios, n-avea boală pe trening și îi plăcea cravata, și nu în ultimul rând, făcuse ceva treabă pe la Rapid cu bani pe sponci, luptând mereu cu hachițele lichelei de Copos, cel cu arici la buzunar.
Înscăunat pe motiv de alungare a olteanului arțăgos și lipsit de talentul comunicării, Răzvan, cum îi spune toată lumea exceptându-i pe jucători, care îi spun Răzvi, sau Nașu’, care pesemne îl strigă Ră, a făcut frumos din gură de a umplut microfoanele de miere.
,, În momentul în care se pierd șansele de calificare, nu am să mă cramponez de scaun și am să plec” spunea Goe, plin de responsabilitate și emanând profesionalism prin toți porii. ,, Sunt aici să reconstruiesc naționala și să o calific la Europenele din 2012, acesta este obiectivul meu” a mai precizat Goe sub ochii lui Nașu Mare și al Tatițichii, de scuipau cocoanele în sân șoptindu-și în barbă: -Uite-l soro ce diștept e, ptiu… să nu-l deochi, frumos îi mai șade cu bereta de mariner în cap.
A reconstruit naționala și a umplut-o cu tinere speranțe cum ar fi Maftei, Apostol, Contra, Raț sau Marius Constantin și alții cu vârste ce băteau lejer de 30 de ani. Dar de, era omu’ grijuliu cu rezultatele, și vorba aia, nu cu puiandrii cu caș la gură faci ciorba bună, ci cu găini bătrâne.
Și veniră la rezultate… de n-ar mai fi venit!
De când păstorește Goe al Tatițichii naționala României, numai cine nu a vrut nu a bătut-o, aici sau pe-aiurea, pe unde a fost săraca prinsă mai tot timpul cu pantalonii în vine și cu brațele plini de frunze de brustur.
Și după vreo zece meciuri cu vreo trei goluri date și o duzină primite, să vezi soro ce năzdrăvănie se-ntâmplă… Se apucă lumea de dat cu huo și răcnit a disperare, văzând cum stă Românica prin clasamente lipită de Luxemburg și Lichtenstein, cum îi timbrul de scrisoare.
Dar nici Goe nu s-a lăsat! Și-a pus mâinile în șold, și-a ridicat fusta în față, cum văzuse la bunicuța și s-a apucat să dea explicații cu salivă:
Că ce, ăsta-i popor de făcut ceva cu el! Toți îs cu tupeu superficial de suprafață, nu de adânc cum îs alții! N-avem fotbal, n-avem campionat, n-avem jucători, n-avem istorie, n-avem șanse și zi bre, cine om fi noi ca să ne calificăm la vreun campionat sau măcar să câștigăm vreun meci, așa de control, cu vreo Albanie sau ceva similar!
Păi ne comparăm noi cu Belarus, cu Letonia, Ungaria sau Belgia? Ce să mai vorbim de-o Austrie sau vreo Elveție!
Estea soro, dau goluri, luptă până-n ultimul minut, se chinuie și fac puncte. E drept că nu-s mai talentați ca noi, dar ce poți să faci soro, nu te poți pune cu poporul! Al lor e bun și cu tupeu, al nostru e prost și-o arde doar pe la suprafață, să-ți ia atenția, pe când în adâncime îți ia portofelul cu tot cu palton!
De ce să coboare Goe din tren? Cui nu-i place n-are decât să se dea jos la prima stație! Auzindu-l glăsuind astfel, sălta inima cocoanelor din Federație. Nașu Mare așează frumușel beretul pe capul lui Goe, Tatițica îl scuipă pe puișor să nu-l deoache, îl întreabă dacă îl mai doare nasul și-l sărută dulce.
Apoi toți suie-n birjă și se pornesc pe drumul lor:
-La bulivar, birjar! Sictir Popor! La bulivar!
Și acum, trebuie să recunoaștem sincer, ca cetitori și povestitor, cu toții avem o nelămurire:
Cu cine se ceartă Răzvan? Cu noi? Sau cu poporul lui?!