Toată lumea a văzut în viaţă, măcar o dată, cum se taie capul la o găină predestinată în a se transforma într-o supă. Ca orice îndeletnicire şi decapitarea unei găini presupune un şpil.
Dacă după decapitare, gospodarul ţine strâns în mână picioarele găinii şi o ţine cu gâtul în jos, totul se sfârşeşte repede. Dacă gospodarul îi mai prăzuliu şi cu inima palpitândă, după ce dă cu cuţitul va aruncă găina din mână. Atunci, privitorul are ocazia să fie oripilat iar visele-i să-i fie tulburate multe săptămâni după aceea.
Corpul găinii zboară prin aer, dă din aripi, se izbeşte de ce apucă, împroşcând cu sângele ţâşnind ca dintr-o arteziană toată curtea. Foşnetul de pene, bufnitul sinistru al corpului de pământ, tremuriciul spasmodic al ghearelor scormonind în pământ pe lângă capul retezat cu ochii ficşi e o imagine care ne poate schimba obiceiurile alimentare.
Cam asta este şi reprezentaţia pe care ne-o oferă activitatea acestui guvern condus de Băsescu prin nătânga şi zgomotoasa-i marionetă Boc.
Acest guvern nu are cap, adică viziune economică, şi asta nu pentru că i-la tăiat careva, ci pentru că nu l-a avut niciodată. Un guvern ar trebui să aibă un plan care ar trebui să se întindă din decenţă măcar pe perioada mandatului său, dacă nu mai mult!
Prin măsuri de fiscalitate alese cu grijă şi prin decizii economico-legislative care să formeze ca un puzzle angrenajul necesar pentru a creşte economia şi veniturile la buget, statul poate să dea un curs echilibrat vieţii de zi cu zi. Eliminând găurile şi măcar într-o proporţie acceptabilă furturile, statul poate să-şi îndeplinească apoi menirea pe care o are, aceea de diriguitor şi protector al cetăţenilor pe care îi păstoreşte.
Măsurile de stimulare ale economiei lipsesc cu desăvârşire, durata viziunilor guvernamentale nu depăşesc mahmureala de a doua zi, furturile sunt ocrotite dacă sunt pentru partid iar cotonogelile politice au prioritate în spaţiul public al preocupările prezidenţiale.
În lipsă de idei, în timp ce economia se prăbuşeşte şi instituţile statului îşi pierd autoritatea sub efectul corupţiei şi al incompetenţei, guvernul senin şi tâmp are priorităţile lui.
De curând, printr-o ordonanţă guvernul a decis ca pentru înfiinţarea unei firme, sediul social să fie ales astfel încât să ocupe o cameră distinctă în planul unei clădiri. Nu cumva două firme să aibă acelaşi sediu locat în vreo poiată că s-ar putea să se încaiere! Toată această reprezentare geografică a sediilor sociale este însoţită bineînţeles de nevoia unor declaraţii la notar din partea proprietarului de spaţiu, de luarea în evidenţă la Administraţia Financiară a sediului social pe bază de schiţă verificată şi ştampilată.
Toate aceste tâmpenii, vezi Doamne, sunt luate în vederea sporiri controlului şi a supravegherii evaziunii fiscale, dar ele nu fac nimic altceva decât să prelungească cu circa o săptămână sau mai mult durata de înfiinţare a unei firme, cresc costurile şi dezvoltă oportunităţile de a şpăgui vreun funcţionar public cu salariu de curând tăiat.
În Bulgaria, de exemplu, nu interesează pe nimeni sediul social al firmei. Dacă Fiscul e interesat de activitatea firmei, îl convoacă pe administrator pe care îl depistează după datele din buletin. Firmele nu au CAEN, altă inutilitate birocratică ce creşte costurile şi de care nu ţine nimeni seama, pentru că la înfiinţare administratorul dă o declaraţie asupra activităţii pe care doreşte să o practice. Firma este judecată exclusiv după activitatea ei, scurtcircuitându-se tot acest ritual birocratic şi stufos creeat pentru a da de muncă unor funcţionari plictisiţi.
Dacă statul ar fi preocupat de evaziunea fiscală, şi-ar plăti mai bine funcţionarii şi s-ar eficientiza pentru a nu consuma resurse inutile şi a nu creea condiţiile necesare dezvoltării corupţiei.
Dar aşa, el se agită spasmodic, ne dă cu capul de toţi pereţi, ne umple de sânge iar apoi ne ceartă mânios că nu ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor sale!
Deja incompetenţa şi lăcomia tembelă a acestui guvern depăşeşte graniţa ticăloşiei şi navighează furtunos către zarea tâmpeniei patologice.