O caracteristică a femeilor, care l-au însoţit de-a lungul vieţii publice pe Divinul Macho din Dealul Cotroceniului, a fost ascultarea smerită, adoraţia în privire şi o atitudine galeş-umilă în prezenţa Augustului. În absenţa lui, însă, Boagiu, Ritzi, Anastase sau Elenele suferă o transformare malefică, devenind arogante, agresive, cu debit verbal strident şi în crescendo, adevărate Harpii ce folosesc în dezbaterile cu duşmanii de clasă, ca un ultim argument, citate din gândirea Zeului pe post de Qoud Erat Demonstrandum.
Mereu în luptă între ele pentru favorurile Jupânului, ultimii ani au consfinţit încoronarea ca femelă alfa, pe Elena Udrea şi ca prim-Delfin, pe mezina cu ,, succesuri”. A fi o femeie cu calităţile mai sus pomenite este necesar şi suficient pentru a te bucura de încrederea Preşedintelui şi a primi pe mână bani, putere şi onoruri.
Totuşi, scanând împrejurimile faunei ce însoţeşte Preşedintele Jucător şi aplicând matricea ,, femeii lui Băsescu”, o să avem surprinderea să constatăm, că alături de muzele mai sus pomenite, precum şi de altele în curs de afirmare, prin găurile complicate ale sitei se întrupează un personaj mignion, lubrefiat şi cu ochii mereu umezi. Deşi nu este femeie politică, mini prim ministrul trece lejer prin matriţa adoratoarelor, compensând lipsa atributelor fiziologice feminine, destinate împlinirii feromonilor, cu o disponibilitate nemaiîntâlnită de a sta capra.
Printre divele cu pieptul decoltat şi tremurând, micul Boc nu face opinie separată în ceea ce priveşte incompetenţa amuzantă şi delirul verbal cu care ne-au obişnuit ,,femeile lui Băsescu”. Ba mai mult, capacitatea nesfârşită de a se târâ la picioarele stăpânului, măcănind plin de fanatism citate dintr-o scriptură pătată cu Jack Daniels, din care se adapă când ridică fruntea să pupe mâna ce îl hrăneşte, au deşteptat în vânjosul Bărbat un sentiment jucăuş pentru această curtezană masochistă.
În definitiv, îşi spune uneori marinarul stătut cu lunile pe ocean, ce contează sexul când doi oameni se iubesc!
Mai ales că femeia aceasta, în lipsa lui a dereticat harnică prin cămara partidului, cocoşând avioanele în timp ce punea în practică poruncile primite de la Stăpân, plecat acu şase ani hăt… departe în larg, să reformeze statul prin cârciumile asfaltatorilor.
În ultima vreme însă, o pată de nor tot mai căcănie acoperă relaţia celor doi iar Vânjosul s-a cam enervat şi a ajuns la capătul răbdării! Ghinionul loveşte năprasnic, chiar şi pe cei curajoşi!
Nu apucă Amantul Poporului să-şi slobozească porunca din Dealul Cotroceniului, că mica amoreză din Piaţa Victoriei o şi preia în dinţi şi o pune în aplicare, întocmai şi pe loc, precum o căţeluşă bine dresată, ce aduce cercul la picioare. Şi totuşi, iese prost orice poruncă i-ar da!
Spuneţi şi dumneavoastră?! Cât să te mai chinui cu un executant atât de păgubos? Câtă răbdare poate să aibă un lider care vede cum orice idee genială de-a lui se năruie la contactul cu realitatea, indiferent de cât de bine este executată.
Deşi, după cum şoptesc cucuvelele de la Cotroceni, lăsate în post de Ghinion Iliescu, veselul ,, Emiluţ”, cu care era dezmierdată vampa din Răchiţele, s-a transformat în ultima vreme în destul de puţin protocolarul ,, băi p..lă”. Naţiunea întreagă, în frunte cu dna. Pora, speră ca povestea de dragoste să meargă mai departe. Keep walking, băieţi!
Totuşi puterea Bărbatului, cât cincizeci de bărbaţi vânjoşi, şi iubirea necondiţionată a Femeii Lui dau acestei relaţii noi perspective, ţinând cont de nesfârşitele experienţe în a promova idei trăznite şi păguboase, în a le înmormânta discret pe marginea şanţului şi de a o lua din nou de la capăt!
De aceea, pot pune pariu cu oricine, cum că Boc are viitor în politică. Cel puţin atâta timp cât atracţia poporului către Matelot va mai avea efecte pe tabela de vot. Şi ca să înţelegeţi mai bine de ce cred că Boc este mereu o variantă proaspătă în politica dâmboviţeană, aş vrea să-mi ilustrez această prognoză cu un vechi banc marinăresc:
,, Se spune că demult, într-o margine de ocean, în urma unui naufragiu, o femeie ajunge să se salveze pe o insulă aproape pustie, cu excepţia celor cincizeci de bărbaţi care o locuiau.
După treizeci de zile, ruşinată de ceea ce este nevoită să facă cu cei cincizeci de bărbaţi, femeia decide să se sinucidă.
După alte treizeci de zile, bărbaţii ruşinaţi de ceea ce făceau cu femeia, decid să o îngroape.
Dar, după alte treizeci de zile, bărbaţii ruşinaţi de ceea ce făceau între ei, decid să dezgroape femeia!”. Iată, deci că pentru Boc întotdeauna va exista o şansă!