De 1 Mai, România privită din satelit seamănă cu un vulcan imens, ce tuşeşte fum prin toate crăpăturile. Urmărită de sus, de la altitudinea ochiului ceresc, această erupţie a Eyjafjallajokull-ului mioritic seamănă cu o umbrelă cenuşie de fum iute, ce acoperă greu încercata noastră ţărişoară.
Pornită dis-de-dimineaţă în ambiţioasa ei ascensiune, pătura de fum a grătarelor ia o binemeritată altitudine, atingând apogeul în seara aceleiaşi zile, iar aceasta se întâmplă an de an, numai datorită eroicului efort al bărbaţilor şi femeilor,ce asudă din greu în jurul cărbunilor pătaţi cu grăsime. Plutind maiestos în noapte, pătura de fum coboară din înălţimi în dimineaţa lui 2 Mai, bucurându-se de somnul prelungit al fochiştilor ambetaţi. Pilota deasă şi cenuşie, în drumul ei spre sol, umple de mâzgă, mirosind a mici şi fleici, hublourile aeronavelor, geamurile şi parbrizele locuitorilor.
Dacă nu ştiaţi, de câţiva ani încoace, Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei recomandă reţinere tuturor companiilor aeriene în a survolva spaţiul aerian al ţării noastre, în primele zile de Mai. Şi aceasta se întâmplă din următoarele două motive:
Primul ar fi că întreaga vizibilitate necesară unei bune circulaţii aeriene dispare în aceste două zile, iar AESA ţine cu încăpăţânare la prestigiul ei; iar al doilea motiv ar fi că în urma survolului prin acest nor de grăsime, costurile cu spălarea avioanelor au lovit crunt în bugetele de criză europene.
În fiecare an, în umbra norului de mititei, la adăpost de buna cuviinţă şi în intimitatea pomenilor orânduite prin bonuri ce poartă ştampile de partid, în România se petrec lucruri ciudate.
Anul acesta, de 1 Mai, pe lângă faptul că sărbătorim Ziua Muncii, fiind binecunoscut faptul că la noi nu simbolul este important ci prilejul este binevenit, vom mai sărbători şi naşterea unui nou partid.
Moment important în viaţa unei naţii, naşterea unui nou partid este precedată îndeobşte de apariţia unui nou filon politic necesar poporului, dar neexploatat cum se cuvine de actualii politicieni. După cum se spunea în darwinism, Funcţia creează Organul!
Dar pentru că în România nu discutăm de darwinism, ci de băsescianism, Severus dixit, în cazul de faţă, Organul amuşină Funcţia!
Prin ,, bube, mucegaiuri şi noroi”, specialiştii în lins pe unde altădată au flegmat dau năvală din toate smârcurile bălţii politice, plini de entuziasm şi cu buziţa tremurând de nerăbdare să-şi depună pupătura de slugă pe caraba celui care le face loc la ţâţa banului public. Astăzi caraba e a lui Găbiţă Oprea, supranumit Mareşalul Chiloţilor sau … Chilotul Mareşalului, nu mai reţinem exact, datorită solemnităţii momentului.
Sub steagul păros al şmenarului cu vipuşcă, se aliniază toată plevuşca fomiştilor din politica românească: generali făcuţi la apelul bocancilor, apevişti pensionari cu buletin de Butimanu, antrenori microcefali, hoţi dovediţi sau în curs de afirmare, diplomaţi ferchezuiţi pe dinafară şi goi pe dinlăuntru, semidocţi sindicalişti cu mătreaţă pe proiect şi tot felul de rechinaşi, scoşi de la butoanele liberale sau pesediste. Un fapt ciudat la prima vedere, dar explicabil la a doua, ar fi că în rândul întemeietorilor acestui partid, nu întâlnim nici un pedelist. Explicaţia rezidă cu siguranţă din faptul că doctrina acestui partid, precum şi calitatea oamenilor ce îl compun, este cu totul şi cu totul deosebită, în raport cu golanii şi mafioţii care nu sunt la putere.
Donaţia politicienilor ieşeni la acest grup de maidanezi politici este după cum ne aşteptam, consistentă şi edificatoare. Personalităţi debordante, spirite universaliste, cum ar fi Valerian Sălăvăstru, a cărui competenţă în a cere 1000 de euro împrumut simpatizanţilor liberali este binecunoscută, Ioana Timofte, fostă muză a pesedeului ieşean, Luminiţa Iordache, în calitate de fost om de încredere al d-lui Nichita, sau doctorul Ciuhodaru, care dovedeşte o crâncenă ambiţie în a se ocupa de orice în afară de ceea ce este competent, alcătuiesc careul de aşi pe care se va baza UNPR-ul în dulcele târg al Ieşilor.
Această listă de personalităţi ne creionează oferta politică alternativă a ,, Uniunii Naţionale pentru Progresul României”, ofertă girată de la Cotroceni în vederea întăririi puterii guvernamentale ce va avea loc în toamnă, după schimbarea lui Boc cu Udrea.
Însă pentru românii ocupaţi în aceste zile cu a îngurgita micul şi berica muncitorească, surpriza nu constă în scamatoria politică, deja proverbială a preşedintelui, de a ne propune ceva ce nu există.
Originală ni se pare doar ideea de a sărbători naşterea unui partid, despre care ştim cu siguranţă încă de pe acum data decesului său, care va veni inexorabil cu aproximativ trei luni înainte de următoarele alegeri parlamentare, printr-o fuziune cu pedeleul. Fuziune ce va fi realizată cu siguranţă, în interesul poporului român!