Sincer să fiu, mă aşteptam ca vedeta principală a acestui guvern să fie Elena Udrea. Aceasta din urmă, alimentată din plin de sute de milioane de euroi, promitea să ne asedieze mediatic, în fruntea unor ministere de imagine, în executarea planului de preluare a frâielor guvernului.
Această determinare inexorabilă a preşedintelui, în ceea ce priveşte promovarea urmaşului său politic, a îmbrăcat deja pentru politicienii pedelişti mantia unei fatalităţi. Pentru toţi observatorii fenomenului politic din România, că au puterea să o recunoască sau nu, semnalele sunt evidente. Traiectoria ascensiunii Elenei Udrea a fost dată de călărirea în permanenţă a valului propulsat de succesul puterii personale a lui Traian Băsescu.
Pornind ca şi consilier municipal lansat de Primarul General, doamna Udrea a schimbat rapid poziţionarea greşită şi a trecut urgent în marea familie pedelistă, pentru a putea lua în gestiune Administraţia Prezidenţială. Scoasă din dispozitiv de tupeul încă nematurizat la aceea vreme al lui Băsescu, căci astăzi implicarea soţiorului Cocoş în orice potlogărie nu ar mai conta, distinsa blondă a urcat ca o rachetă Pershing în stratosfera Olimpului pedelist.
Secretar general al partidului în mai puţin de doi ani, ministru în toate guvernările, beneficiind de bugete absolut aiuritoare prin generozitatea lor, expunerea mediatică excesivă şi rolul asumat de purtător de cuvânt prezidenţial au făcut ca doamna Udrea să ne anunţe în premieră toate subiectele de dezbatere şi scandalurile politice, ce ne vin de la Cotroceni. Acest rol de mare preoteasă a Zeului Suprem a convins întreaga suflare politică din pedeleu sau de aiurea, cine va urmaşa de pe tron, în ciuda prestaţiei feciorelnice, devoalate din când în când de ochiade nestăpânite, ce nu pot fi camuflate de jocul de picioare al genelor fluturate la derută.
Scenariul băsescian de impunere a noii generaţii de zei, în ordinea numerelor de pe tricou, Elena blondă, Elena mică şi … mai vedem noi cine ne câştigă încrederea, a primit o lovitură descumpănitoare, sub forma unei bombe lipicioase, de la cineva de la care nimeni nu se aştepta la nimic! De la …Boc!
Boc a trecut de la stadiul de marionetă politică, la cea de bombă lipicioasă de care nu poţi scăpa! Arma fără recul a politicii băsesciene, cea care a executat la foc automat toate poruncile stăpânului, indiferent de victime şi fără şovăială, nu mai poate fi aruncată la coş de către trăgător înainte de a-şi pierde urma pe scări, aşa cum am văzut în atâtea thrillere pasionante. Atât de tare s-a contopit cu braţul, încât arma nu mai poate fi aruncată din mână. Şi asta pentru că Boc, prin prestaţia sa, personifică şi dă sens, îmbrăcând în carne şi oase, esenţa imaterială a decalogului lacheului perfect:
1. Eu sunt Stăpânul tău. Venerează-mă şi cinsteşte-mă cu ochii umezi, ca un câine credincios.
2. Să nu te pună dracu’ să aduni pentru tine sau cu mine. Să aduni pentru mine!
3. Să nu îmi iei numele în deşert! Ziua când o vei face şi mă vei vinde altuia, ca Becali şi Căşuneanu vei păţi!
4. Cinsteşte darul meu, adună cu spor şi nu uita că totul, dar absolut totul, Mie îmi datorezi.
5. Să nu lupţi decât cu duşmanii mei, şi să-i iubeşti pe duşmanii tăi, dacă Mie mi-s dragi sau folositori!
6. Să nu preacurveşti fără ştirea şi îngăduinţa mea!
7. Să nu furi fără să-ţi pot face dosar! Să furi în taină e ca şi cum mi-ai înşela încrederea, Videanule!
8. Să taci cu râvnă când eu vorbesc, iară când vorbeşti, cu vorbele mele să o faci!
9. Să nu pofteşti ceea ce eu i-am dat altuia!
10. Să nu pofteşti la femeia mea, la boii mei cu coarne, la măgarii mei cu urechile lungi şi în general la nimic din ceea ce e al meu!
Printr-un groaznic accident, de prea mult sluj, Boc a introdus în percepţia publică şi a 11-a poruncă, care deşi nu îi aparţine lui Băsescu, pare scoasă din decalog:
11. Când eu te chem la Palat să spăl pe jos cu tine, tu şi cu ai tăi să veniţi târâş, ştergând praful de pe jos cu gulerele cămăşilor Hugo Boss. Ieşi în faţa ziariştilor şi glăsuieşte cu demnitate, că tu te afli unde spune Constituţia şi meriţi tot ceea ce ţi se întâmplă!
O să fie sinistru să o vedem pe Udrea cum o să-l desprindă pe Băsescu cu dalta şi ciocanul din îmbrăţişarea lipicioasă a lui Boc! Te pomeneşti că din ăst lucru manual, rămâne Împăratul fără haine!