În vremuri de restrişte şi urgie, în dangătul funebru al clopotelor ce vestesc sfârşitul economiei româneşti, un om între oameni, El, Cel ales şi dăruit, s-a sacrificat! A preluat pe spatele-i puternic şi drept, acolo unde strămoşii săi aninau coşul de rafie umplut cu ştiuleţi, întreaga greutate a ţării.
Aşa vom citi peste zece ani, cronica celor şase ani de preşedinţie a marelui lider Nichita, cel care a luat bunăcuviinţa moldavă şi a proţăpit-o capră la Bucureşti. Cine va scrie aceste rânduri…?
N-are importanţă! Poate un Limbăieş care va deveni oleacă de ministru, poate vreo divă pensionată care se va descoperi pătrunsă, la crepuscula-i retragere, de o nouă vigoare binecuvântată în capu-i, de un salariu bugetar. Cine ştie…
În raniţa fiecărui deontolog şi luptător pentru binele cetăţeanului, zace condeiul unui pupincurist. Oboseala, foamea sau oftica lucrează temeinic în detaşamentul formatorilor de opinie.
Vom afla astfel, prin meşteşugite interviuri şi entuziaste informări, cum a ajuns în fruntea naţiei un om care poartă în genomul său, toate calităţile unui mare lider politic român.
Ni le va explica răbdător, vreun Turcescu al viitorului:
• A pornit de jos, iar asta o ştim cu toţii că e bine. Toţi cei care au pornit de sus se ştie unde au ajuns!
• Întreaga-i viaţă a navigat şi s-a adăpat de la ţâţa bugetului public. Ceea ce, iarăşi e bine! Ce ne-am face cu unul care a moşit din greu la naşterea banilor? Ar putea să-i tremure mâna la vederea vreunui preţ de piaţă şi ar putea să-l aleagă pe acesta în detrimentul celuilalt, care este dublu, dar asigură o calitate ipotetică, însoţită de o certă mulţumire generală.
• A migrat de la PD la PSD! Încă o calitate! Doar n-o să rămână omul cantonat la visurile de dreapta din tinereţe. Se ştie că odată cu înaintarea în vârstă, politicianul se înţelepţeşte văzând cu ochii sau cu ruleta!
• În timpul serviciului său nu s-a întâmplat nimic! Puţini oameni ştiu că această caracteristică a unui politician, în exerciţiul său public, îl face de-a dreptul irezistibil în faţa electoratului. Concetăţenii inteligenţi sau cei care îl ştiu, îl vor vota bucuroşi ca să scape de el, iară prostimea va fi mândră să-şi trimită un reprezentant la Bucureşti. Iar cei de aiurea, de prin ţară, ce nu au auzit de acesta, vor fi fericiţi să-şi încerce şansele cu unul nou, că de cel vechi şi elenele lui s-au săturat ca şi câinele ud de proprii săi purici.
• Şi-a dorit-o dintotdeauna! Doar nu-s degeaba atâtea ore în faţa oglinzii! Fără să mai pomenim de premierile slujbaşilor unsuroşi şi ale lor urări: Ce bine v-ar sta ca preşedinte, domnu’ Primar!
• Plus că o izbândă electorală vaccinează întodeauna o cercetare penală!
Şi toate au început cu candidatura la Preşedinţia Consiliului Naţional al PSD-ului! Atunci Gigi a simţit, aidoma marilor figuri ale istoriei universale, că forţa sa politică şi puterea sa de a face, nu mai încape în târgul Iaşului. Ea trebuia pusă în valoare la Bucureşti şi de aceea, Gigi a plecat!
Acum, în sfârşit, ţara este pe mâini bune! Asfaltările şi schimbatul bordurilor se licitează la Cotroceni, tocmai pentru că acolo este un om care se pricepe şi nu lasă bugetul public la cheremul reptilelor pedeliste.
Poli Iaşi a câştigat campionatul naţional a treia oară consecutiv, dar din păcate, pe plan extern am fost iarăşi dezavantajaţi. Ca întotdeauna, nu am fost lăsaţi la masa bogaţilor în cupele europene, şi cu ajutorul arbitrilor, fotbaliştii ieşeni au fost eliminaţi după o dublă înfrângere, de către F.C. Knytsnupferlag din Islanda.
Dar nu trebuie să disperăm! După cum bine ştim, o mare realizare a României, sub înţeleapta conducere a fostului primar, este că oraşul Iaşi a fost declarat capitala europeană a fotbalului! Iată cum contribuţia bugetului local şi a celui naţional pot atinge obiective ambiţioase, ce pot zugrăvi o bună imagine a României!
În primăvara lui 2010, umbra lui Gigi a părăsit Iaşul, era şi timpul, pentru că proprietarul acesteia plecase deja de vreun an la Bucureşti, iar în drumul ei se află o răscruce.
În cazul în care va izbândi la Consiliul Naţional, umbra lui Gigi se va lăfăi pe Kiseleff în jilţul cercetatului penal de tristă amintire. Iar de nu, umbra va fi umflată şi pusă bine la umbră, în locul unde se conservă umbrele trecutului.