Un pui de indian merge la vraciul satului şi îl întreabă nedumerit: Mărite vraci, de ce în tribul nostru avem nume atât de ciudate, precum ,, Cioara care mănâncă grăunţe” sau ,,Vultur murat de ploaie”?
Dragul meu, răspunde vraciul, am învăţat de la strămoşii noştri, că atunci când se naşte un copil, Marele Spirit este mulţumit dacă numele acestuia este dat de slujitorul său după primul lucru pe care îl vede acesta dimineaţa, când iese din cort. Dar de ce mă întrebi toate acestea ,,Doi câini care se f…t”?
Asimilând această mostră de înţelepciune indiană, am putea negreşit să-l denumim pe personajul politic principal al acestor vremuri, ministrul Oprea, cu cele patru stele ale lui, drept generalul Cur în Cizme.
Nu trebuie să fii vreun mare vraci, pentru a putea vedea în adevărata sa lumină, uluitoarea ascensiune a locotenentului responsabil de număratul chiloţilor jegoşi şi al păturilor kaki păduchioase, dintr-o prăpădită unitate militară din 1989, la gradul de general cu patru stele.
Acest personaj de o îmbâcseală marţială a reuşit să parcurgă în pas alergător toate gradele militare din armata română, cu o vioiciune de viezure, ce transformă într-o glumă proastă noţiunea de onoare militară. Generaţii întregi de români, care au stat ani de zile prin tranşeele războaielor ce au lovit această ţară, ce au servit cu onoare şi demnitate, ce şi-au vărsat sângele şi şi-au jertfit vieţile pe câmpul de bătaie în slujba patriei, sunt umiliţi de acest şmenar, ce a folosit politica drept scară de incendiu.
Fiecare grad dobândit de acest chiloţar a fost cucerit după scurte, dar aprige pupături de cur sau ghiul, combinate cu dubioase manevre financiar administrative, ce au făcut dintr-un apevist bugetar fără alte surse de venit oficiale, un latifundiar cu conturi doldora.
Chiar şi pentru cei ce sunt obişnuiţi cu relaxata curvăsăreala politică dâmboviţeană, modul în care generalul Cur în cizme şi-a dobândit a patra şi ultima stea, este o contradicţie în termeni cu conceptul universal de avansare în grad. Motivul, recunoscut inclusiv de beneficiar, al acestei avansări, a fost pentru trădare!
Cur în cizme, ales în culorile PSD-ului la alegerile din 2008, a fost ani de zile profitorul funcţiilor în care a fost numit de către partidoi. Acesta a fost numit în funcţia de Ministru de interne de acelaşi partidoi, pe care l-a abandonat urgent, dezertând şi făcând graţios politica duşmanului de moarte al propriului partid.
Numai lipsa unui război a salvat armata română să nu se procopsească cu un mareşal numit de Băsescu, pe motiv de preacurvie politică. Preşedintele mai are antecedente în acest sens, făcând dintr-un plutonier adjutant activ direct un general în retragere, cu soldă aferentă, pe motiv de plecare de la pesedeu la pedeleu, ca şef de organizaţie locală.
Astăzi Cur în cizme vrea mai mult! Se vede şef de partid, partener de guvernare cu paiaţele prezidenţiale pedeliste. Mâine, poimâine, s-o fi văzând premier sau, cine ştie… poate chiar preşedinte!
Cur în cizme ne va anunţa în curând de apariţia noului partid ce ar putea fi denumit extrem de inspirat Alianţa Trădătorilor, organizaţie politică experimentată, plină de personaje a căror competenţă a fost pe deplin relevată până acum.
Intelectualul perdant Diaconescu, Tata Puiu cel pupător de icoane, Miki Şpagă cel moral, Marian Sârbu cel carismatic sau Culiţă Tărâţă zis şi stâlpul bugetului public, reprezintă un cheag de personalităţi pe care se poate construi un proiect politic de anvergură în viziunea prezidenţială.
Iar în cazul în care noul partid ar avea oarece probleme la capitolul organizare în teritoriu, pe motiv de lipsă de membri, situaţia ar putea fi lesne remediată prin convocarea sub mantaua noului partid, a cohortelor de generali făcuţi la kil de Comandantul Suprem.
Cu siguranţă acest partid va avea o frumoasă desfăşurare din punct de vedere al forţei electorale, din simplul motiv că nu are Ministerul Apărării din România atâta buget şi atâtea cadre active, câţi generali poate să facă Băsescu la o zi de sărbătoare, într-un an electoral!