Termenul de second-hand s-a încetăţenit în România postrevoluţionară şi a făcut furori în anii ’90, alături de principalii indicatori ai crizei mioritice: gogoşeriile, covrigăriile şi jocul de bingo. Traducerea exactă a acestei expresii este ,, la mâna a doua, uzat, la al doilea proprietar”, aceasta dacă ne ghidăm după DEX.
Dacă suntem însă atenţi şi deschişi la activitatea unor politicieni contemporani nouă, putem observa cum aceştia au dat o nouă şi originală interpretare semantică termenului de politică second hand. Pentru aceste triste şi neputincioase personaje, care populează mediul politic românesc, lipsa de viziune şi originalitate, ce ar trebui să dea o tuşă personală activităţii şi obiectivelor lor politice, este înlocuită de comportamentul politic de tip second-hand.
Acest tip de comportament politic se manifestă printr-o imitaţie copilărească, identică prestaţiei unui mim într-un compartiment de tren, a acţiunilor şi mesajelor, prin care un alt politician a avut succes. Ea este însoţită de asemenea şi de o identificare forţată şi asumată cu imaginea acelui politician, toate acestea datorându-se unui evident vid de idei şi de obiective politice proprii.
Rezultatul conduitei infantile de care vorbim este întotdeauna constant, şi anume eşecul penibil ce însoţeşte acest tip de prestaţie. E ca şi cum Boc ar încerca să îmbrace costumul de vânătoare al lui Adrian Năstase! Urmarea ar fi evidentă pentru oricine, costumul ar fi luat şi aruncat în maşina de spălat de tovarăşii vânătorului cu termopane, fără ca nimeni să bănuiască că înauntru zace un suflet mic, dar curat… cel puţin pe ici, pe colo!
Gustul amar şi coclit al penibilului a fost savurat de altfel de Sorin Oprescu, ce a încercat să ţină cărarea marinarului, de un Geoană măscărindu-l pe Obama sau de Hrebenciucul rozaliu, care a degenerat într-un Machiavelli perpelit la flacăra violet. Acestor figuri penibile li se alătură şi edilul şef al Iaşului, care vineri a reuşit, printr-o jalnică prestaţie, să nedumerească pe toată lumea şi mai mult ca sigur şi pe el însuşi.
Domnul Primar a pornit la lupta cea mare cu ,, jurnaliştii, oamenii de afaceri, oamenii politici ” pentru că ,, fac sesizări la DNA… doresc răul fotbalului ieşean… şi cred că lumea începe şi se sfârşeşte cu dânşii ”. În logica insinuărilor vremelnicului locatar din Palatul Roznovanu, ar fi putut fi adăugaţi şi procurorii, poliţiştii sau porumbeii din Piaţa Unirii.
În loc să fie preocupat de soarta ieşenilor, care sunt batjocoriţi de canaliile de EON gaz şi electricitate, dumnealui face pe jignitul şi vrea război cu mogulii de Iaşi. Că aşa a văzut el că rezolvă Băsescu problemele!
Ia să le fi ridicat autorizaţia de funcţionare regiilor de mai sus, care colcăie de puturoşi şi nesimţiţi, oare cum s-ar fi raportat la el votanţii dumnealui din cartierele năpăstuite? Să le fi făcut un şanţ în jurul sediilor lor luxoase şi să-i fi obligat să-şi parcheze limuzinele la un kilometru de birouri, să-i fi obligat să clefăie cu pantofii lor prin zoaie sau nămoluri în drum spre locul lor de muncă. Şi să le asfalteze tranşeele când s-or apuca şi regiile lui peşte prăjit să dea electricitate şi gaz la amărâţii care fac ţurţuri în casele lor, pe întuneric şi la – 20 de grade afară.
În loc să se burice la cei care au şi alte păreri şi îi cer socoteală, mai degrabă ar lua la şuturi adunătura de dolofănei care îi zâmbesc cu ochii umezi în fiecare dimineaţă şi sunt plătiţi cu mii de lei ca să se orgasmeze la orice vorbă de duh a şefului. Poate s-ar debloca şi milioanele de euro nerambursabile, care zac în aşteptarea unor proiecte ale Primăriei.
Că aşa-i mai nou moda în România! Când iei la întrebări un politician, de ce nu-şi face datoria pentru care a fost ales, şi se ocupă de tot felul de prostii, îmbracă haina de martir şi porneşte jihadul cu mogulii, politicienii, ziariştii, pensionarii sau controlorii de bilete!
În loc să-i fie ruşine de alegători şi să-l doară de soarta lor, musiu schingiuieşte limba română pe la conferinţe de presă, în războaiele lui de second hand. Iar de la primăvară, o să scuipe cojile de seminţe din înaltul Tribunei zero a stadionului ,, Emil Alexandrescu “, în capul celor care iarna fac cuie de frig la domiciliu iar vara îşi răsfaţă plămânii inhalând praf în centrul istoric al oraşului.