Cel mai frumos cadou de Crăciun din viaţa mea mi l-am dăruit anul acesta. Am stat acasă cu familia, am ascultat muzică, am citit, iar serile le-am petrecut cu prietenii. Nu am deschis televizorul, nu am citit ziare, nu am urmărit fluxul ştirilor pe net şi am întors spatele oricărei activităţi care ar fi putut să mă conecteze la viaţa socială media, ce se revarsă asupra românului în zilele de sărbătoare.
Dar după trei zile de pauză, la îndemnurile unui prieten care susţine că trăim o viaţă de clişee, am dat buzna din nou în viaţa media a naţiunii. Pentru cineva care este detaşat chiar şi numai pentru trei zile de la acest spectacol, revenirea este dureroasă şi extrem de stressantă.
A deschide televizorul în această perioada este o acţiune extrem de periculoasă, ce poate avea un efect de autolobotomizare. Ştirile sunt copleşite de urări ale vedetelor ce debordează de un cretinism pios şi de o lungă peregrinare a unor lideri politici, care ne fac confidenţe asupra amintirilor lor despre Crăciun. Aici avem o mixtură spumoasă între Iliescu, macho-ul tomnatec de Roman şi atletul talk show-urilor mocirloase Boureanu, toţi încercând să ne convingă că ,, şi ei e oameni care ne vrea binele la toţi, dar mai presus de orice, acum e momentul să varsă şi ei nişte lăcrime pentru emoţionanta naştere a Mântuitorului” .
La ştirile despre vreme suntem informaţi că temperatura este în creştere pentru această perioadă dar ,, iarna îşi reintră în drepturi şi avem cod galben de ninsori şi viscol în centrul, sudul, estul şi parţial vestul ţării”.
Ştirile despre sport sunt prezentate în ordinea numerelor de pe tricou: Unu. Becali, Borcea, Vasilică Turcu şi compania ne spun ce părere au ei despre Crăciun şi cum se vor distra ei şi fotbaliştii lor la ,, cumpăna dintre ani”. În partea a doua a ştirii, depune mărturie oracolul din Belceşti, nea Mitică Dragomir că… aşa e! Doi. Un fotbalist vedetă, cu fruntea de două degete, se transformă în eternul reporter de sărbători, care cere părerea colegilor săi despre ceva ce nu se înţelege din interviu, dar care este prilej de chicoteală atât din partea celui care pune întrebările, cât şi din partea celui care răspunde. Reporteriţa debordează de entuziasm victorios, iar publicul se râde mânzeşte, spectatorul interesat în fenomen a punctat şi ritualul acesta obligatoriu pentru sărbători. Trei. Interviu completat cu sondaj de opinie despre eleganţă vestimentară: Cine se îmbracă mai bine, Copos sau Becali? Ne lămuresc opiniile invitaţii speciali, experţi de modă, Mihaela Vânjosu stylist şi Lăcătin Udatu, designer de chiloţi.
Filmele ce pot fi vizionate în această perioadă fac parte din pachetul de zece, care ne sunt oferite special pentru această perioadă, în ultimii zece ani de cam toate televiziunile.
Răsfoind presa din această perioadă, mai coborâm nişte trepte ale ridicolului. Tentativa de a citi în aceste zile un articol dă senzaţia unei bucăţi de cretă, care scrâşneşte asurzitor pe tablă, scoţându-ne din minţi, chin care nu poate dispărea decât prin închisul rapid al ziarului şi abandonarea lui rapidă.
În Adevărul aflăm despre colindatul piţărăilor în Oltenia şi cum au fost ei îmbujoraţi, frumoşi şi rezonanţi cu scârţâitul zăpezii din zori! Nu ziceam eu de scârţâituri!
În Jurnalul Naţional se face reclamă la ,, un revelion de nota 10 la Taverna Sârbului”, rămâne de văzut cum l-a înduplecat redactorul şef Tucă pe patronul de crâşmă Tucă să posteze aşa ceva acum, de sărbători. Altfel numai teme corecte, de exemplu, faptul că s-a dovedit ştiinţific că bărbaţii parchează mai bine decât femeile, sau că o artistă ne povesteşte cum că ,,mirosul de portocale aduce a miros de îngeri”!!!
În Evenimentul Zilei, vedeta este domnul Mihăeş, care a început procesul de sfinţire a jurnaliştilor cu cuget liber,, implicaţi trup şi suflet în proiectul Băsescu, care şi-au riscat totul, inclusiv aristocraticul ceai de la ora cinci”, nu mă întrebaţi ce înseamnă, mă jur că nu ştiu! Pesemne că această jertfă a arhanghelilor pomeniţi de Mihăeş, în care bănuim că se include suav şi pe el, Voinescu, Pătrăşconiu, Preda, Patapievici, Morar, Cărtărescu, etc, se va finaliza printr-o lumească înălţare în grad şi printr-o decoraţie externă pe sacou şi internă de portofel, care se practică pentru deontologii ce au învins mogulii alături de eroul poporului, El, deţinătorul de adevăr!
Ca întotdeauna, această perioada de sărbători ne dovedeşte că formatorii de opinie din România reuşesc an de an să-şi depăşească recordurile de prostie, suficienţă, lipsă de imaginaţie şi penibil. În fiecare an, aceştia dau jos din pod aceleaşi teme, pe care le pritocesc fără a le şterge măcar de praf. La un singur lucru trebuie să aibă grijă, şi anume să nu-şi supere îngerii păzitori, că de le zboară protecţia, rămân dracului singuri să dea piept cu criza!