Peste tot în lume, un important indicator al vieţii şi al civilizaţiei economice îl reprezintă comportamentul şi prestaţia oamenilor ce au reuşit în viaţă, al celor bogaţi şi faimoşi, cei care au pentru ce să fie recunoscători sistemului capitalist.
Ce au în comun proprietarii marilor companii, ce dau ora exactă a economiei mondiale, sau speculatorii de geniu din piaţa financiară sau a tehnologiilor de ultimă oră? Câţi dintre noi ştim cine sunt proprietarii Google, Phillip Morris, Apple, Shell, Nokia, Nordstrom sau Mars? Sau ce ştim noi despre viaţa şi pasiunile unor Warren Buffet, Serghey Brin, Larry Page, Carlos Slim sau Bill Gates?
În general, nu prea multe! Dar dacă avem curiozităţi ce nu ne dau pace şi cotrobăim pe net pentru a afla câte ceva despre aceştia, lucrurile pe care le vom afla se referă la activitatea fundaţiilor lor, a rezultatelor obţinute în urma implementării unor proiecte culturale, sociale sau universitare. Vom afla ce tipuri de burse pot obţine tinerii pentru a-şi aprofunda cunoştinţele în diferite domenii, în cadrul diverselor proiecte derulate de celebre universităţi, aflate în strânsă colaborare şi generos sprijinite de oamenii de afaceri de succes.
Miliardarul sau multimilionarul format într-o societate capitalistă şi scos în faţă de aceasta, are, în general, un mesaj responsabil faţă de societate, o activitate intensă în domeniul caritabil şi o slabă apetenţă pentru apariţii mediatice, dictate în general de modestie sau de un bun simţ primar.
Latura excentrică a milionarilor universali a venit firesc din est, Rusia având un aport major la apariţia unor milionari care s-au făcut cunoscuţi mai mult prin cheltuieli extravagante, achiziţii spectaculoase, băi de şampanie sau, mai rar, prin posesia unor cluburi de fotbal celebre.
În occident, specia de miliardar activ politic, cu ambiţii de guvernare prin interpuşi, lipseşte cu desăvârşire, datorită sistemului ce nu permite acest lucru. Este permis doar un sprijin financiar, prin care donatorul sprijină un grup politic cu care are idei comune, evident acest sprijin fiind făcut la lumina zilei. În Rusia, specia de mai sus a existat dar a dispărut rapid, inclusiv din punct de vedere fizic, în faţa unei acţiuni hotărâte a statului, care a fost extrem de pragmatic în negocierea cu aceştia; Îţi vezi de afacerile tale şi îţi plăteşti impozitele, te lăsăm în pace! Te bagi în politică, te terminăm!
În România însă, portretul de miliardar a fost creionat cu tuşe groase, mitocăneşti, folosind cerneala furată de la stat, de către personaje de o strânsă cuprindere mintală şi un feroce tupeu, dobândit în mlaştina securisto-economică a anilor 90.
Cum poate un cetăţean onest să-şi păstreze încrederea în stat şi în societatea românească când prin faţa lui defilează modele ale reuşitei economice cum sunt Gigi Becali, Fathi Taher sau Marian Iancu? Personaje care, dacă ar fi decupate din actualul context economico politic al României şi ar fi mutate cu tot bagajul lor mintal şi educaţional într-o societate civilizată, ar avea mari dificultăţi de a dobândi un post de portar de noapte la un internat.
Imaginile în care un Borcea dansează din buric, un Copos trage o ţeapă, un Vasile Turcu stă la o masă cu primul ministru discutând despre punctul de pensie, sau un Căşuneanu cărând banii la minister, înveliţi în ziar, dau o imagine halucinantă unei ţări care de bine, de rău este membră a Uniunii Europene.
Realegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al acestei ţări, în calitatea sa dobândită de şef de clan al grupului economic al băieţilor deştepţi, ce gravitează în jurul PDL-ului este cel mai bun exemplu de tâmpenie a duşmanilor săi, aflaţi în alte centre de interese economice.
Vântu şi cu Patriciu au dovedit cu vârf şi îndesat că dacă reuşita lor economică este la acest moment certă, ca urmare a inexistenţei unei justiţii care să funcţioneze şi pentru dulăi, nu numai pentru căţei, din punct de vedere politic sunt nişte tâmpiţi, cum rar mi-a fost să văd. Orgoliul lor maladiv, de a se burica greţos pe micile ecrane, în calitatea lor de pretinşi cei mai importanţi factori de decizie din România, a privat cetăţenii acestei ţări de o schimbare politică necesară. În ţara în care miliardarii sunt nişte tâmpiţi şi au ajuns acolo făcându-i pe alţii la portofel, preşedintele se va recruta negreşit dintre cei mai şmecheri.
Băsescu a dovedit încă odată că este cel mai tare! I-a făcut pe nişte şmenari să se creadă ceea ce nu sânt, pentru ca el, cel care este, să rămână în continuare!