Pentru cei ce obişnuiesc să iasă la plimbare pe poteca internetului nu sunt o surpriză postacii cu ciorapul portocaliu pus pe cap, ce invadează articolele ostile sau maliţioase la adresa matelotului şi a curţii sale de fripturişti şi demoazele. Nu durează zece minute de la apariţia opiniei sau articolului cu pricina şi tâlharii de net poposesc grabnic, alertaţi de motoarele de căutare şi încep să-şi deşarte zoaiele şi rahatul din desagă.
Mitocanul de reţea poate avea mai multe înfăţişări şi are mai multe tactici de luptă, fiecare în funcţie de neuronii disponibili, mesajul ordonat ce trebuie să derive din înjurătură, sau strategia de manipulare.
Primii care apar întotdeauna sunt mitocanii de linia întâi, cei care intră bolovănos la secerare, grobieni, agresivi, cu argumente puţine dar ferme şi cu tuşele îngroşate. Cele mai scurte postări sunt şi cele mai violente, conţinând de obicei o înjurătură, o ,, chemare la muncă” sau o demascare a autorului, ca fiind în solda mogulilor şi a capitalismului veros. A doua modalitate de intervenţie a acestor ,,ţapinari” ai opiniei sunt postările medii sau lungi, care se învârt în general pe două- trei teme, asimilate corespunzătoar fiecărui personaj politic sau civil ce-şi pune semnătura pe articolul în cauză.
Dacă e vorba de Antonescu temele sunt: acolit plătit de Patriciu, chiulangiu la Parlament, frizura neconformă cu standardele de chelie, deci neserios.
Dacă e Sorin Oprescu, aflăm de şpăgi la internare, curvăsăreală cu asistente ( de cea cu avocate nu se discută că e domeniu alocat), sau că e fiu de securist şi prieten de pesedişti.
Dacă e Geoană e evident că e prostănac, dar, lucru ciudat de la o vreme, forumiştii portocalii nu mai atacă la fel ca înainte, ceea ce indică o dorinţă aproape disperată de a rămâne în turul doi cu acesta, cunoscute fiind talentele lui de looser.
Dacă este un blogger sau un cetăţean pentru care nu există informaţii rapide prin metode specifice, se atacă punându-se scurt pecetea de vândut mogulilor, metodă derivată din celebra ,, vândut agenturilor străine”.
Pentru ziarişti şi formatori de opinie cunoscuţi, tolba de mizerii este plină, slavă Domnului, că n-au trecut degeaba 20 de ani.
Dar cine sunt mitocanii de primă linie? De unde au apărut ei şi cu ce se ocupă?
Toţi cei care lucrează în domeniul privat ştiu ce greu se dobândeşte o slujbă cu un salariu de 3000-4000 de lei, iar cine reuşeşte să treacă de acest salariu se poate considera un norocos. De aceea, existenţa bugetarilor cu funcţii politice în aşa zisele ,,deconcentrate”, cu salarii de 6000- 14000 lei apar ca o sfidare la adresa bunului simţ. Sfidare nu numai prin dimensiunea nesimţită a salariului, în comparaţie cu cei care mai şi muncesc, ci mai ales prin lipsa de responsabilitate totală la locul de muncă şi un program mai mult decât fantezist. Ce spuneţi de o Direcţie Judeţeană de Implementare a Programelor Europene în Agricultură, care a dat în acest an vreo 20 de credite în valoare totală de 5-6 milioane de euro administraţiilor locale, credite la care au lucrat vreo 4-5 persoane care se şi pricep şi lista de 24 de persoane care sunt salarizate în această direcţie. Minimul efort de a semna o condică pe aceste sume poate fi din plin răsplătit cu statul pe net câteva ore pe zi, sau cu o febrilă activitate de partid în perioada electorală, cu decontul de cheltuieli dirijat spre slujbă.
O altă categorie, oarecum sub acoperire a mitocanului de net,este cea a ziariştilor şi a bloggerilor, ce odată au avut păreri imparţiale sau chiar contrarii şi acum brusc, ca sub efectul unei baghete magice, devin fascinaţi şi seduşi de dimensiunea politică şi umană a lui Băsescu şi de calitatea excepţională a trepăduşilor din jurul acestuia. Persoane inteligente, cu verb şi har, s-au dovedit extrem de instabile moral, la ciocnirea cu diverse funcţii sau avantaje camuflate.
Celebrul deja Patapievici şi limba lui catifelată, Cărtărescu, Pătrăşconiu, Voinescu sau T.R. Ungureanu au făcut tristul pas al autoamputării spirituale şi s-au acoperit de ridicol, încercând să găsească bărbăţie, nobleţe şi responsabilitate acolo unde, oricât ai fora, nu vei găsi decât tupeu, superficialitate şi dorinţă de căpătuială.
Şi nu trebuie să ,, cherchez la femme”, că aici, la noi în politichie, ea apare nechemată. Celebra Nuţi de la Cotroceni a mai reuşit să pună o cărămidă la templul închinat prostiei, templu al cărei vestală este încă de la momentul schimbării formei de guvernământ cu de-a sila, practicată în raport cu nevinovata Norvegie. Ministra cu două portofolii se presupune că ar fi avut şi altă treabă decât să sune la emisiunea lui Turcescu ( mai ales la el!) şi să se dea anonimă indignată, cu amor de preşedinte şi plină de admiraţie faţă de propria persoană.
Aşa că Nuţi cea odihnită a jucat rolul ,,mamei natură” şi a obţinut desprinderea din specia de ,,mitocan de net portocaliu” a unei noi specii, care îi este şi vecină, pe arborele evoluţionist al copacului politic românesc: Mitocanul de radio portocaliu- varianta sub acoperire.