Pentru că ne mai despart doar trei săptămâni de tradiţionala sărbătoare românească a alegerii preşedintelui, sărbătoare precedată întotdeauna de un ,,post guvernamental” în care nimeni nu mai munceşte, toţi se ceartă iar ,,isteţii” cer pomană, ar fi interesant să trecem în revistă programul economic al candidaţilor la această abruptă funcţie.
Înainte să plonjăm în abisul sumbru al cifrelor seci şi al puzderiei de indicatori micro şi macro economici, trebuie să salutăm cu entuziasm declaraţia de la Galaţi a portavocii blonde prezidenţiale. În aceste momente, de învârtoşare politică şi luptă crâncenă de clan, această muză diafană a pedelismului găseşte timp şi preocupare pentru descifrarea enigmelor istorice ale neamului. Această Daicoviciu cu jupon, mergând pe toace în urma spiritului lui Pârvan, a reuşit să afle misterul originii poporului roman, în ciuda teoriilor, evident desuete, ale provenienţei băştinaşe din creuzetul daco-roman. Secretul, destăinuit nouă de arheoloaga cu Vuittoane, este că noi toţi, adevăratul şi singurul popor român, ne tragem din Traian Băsescu! Deci, fiecare dintre noi suntem oarecum rude cu EBA, băsescul cu mustaţă sau notăriţa cu penthouse! Totuşi, pentru sănătatea şi destinul european al acestui popor, credem cu tărie că după 6 Decembrie, ar fi extrem de reconfortant ca acest pericol, de a apărea noi urmaşi ai lui Traian Băsescu, să le pască doar pe eventualele odrasle ale discretului Cocoş.
Întorcându-ne la tema evaluării noastre, Ieşirea din criză este văzută de dl. Băsescu prin instalarea unui guvern pedelist. În ce măsură ar putea fi aceasta o garanţie, nu ne spune, iar domnul Geoană vede ieşirea din criză prin investiţii. De asemeni, de unde o să luăm banii pentru acestea, nu aflăm. Domnul Antonescu ne propune restrângerea cheltuielilor bugetare, măsură nu prea populară pentru trântorii cu drept de decizie în politica românească, Oprescu prin scutirea de impozite pentru firme noi, măsură ce ar umple ţara de firme nou nouţe, iar Becali o vede prin rugăciune.
Motorul creşterii economice pentru România este văzut de către actualul preşedinte ca fiind creşterea exporturilor, deci trebuie să ţinem pumnii lui Renault, Ford şi tăietorilor de păduri din direcţiile silvice, acestea fiind principalele vedete ale exportului românesc. Liderul pesedist vrea să devenim din nou grânarul Europei, lucru perfect posibil dacă ţăranul român ar reuşi să se trezească din beţie, măcar câteva zile, când trebuie însămânţat şi arat, că de cules s-ar ocupa oricum discriminaţii Madonnei. Liderul liberal stârneşte resentimente, cerând restrângerea numărului de angajaţi la stat, simplificarea legislaţiei economice şi stabilitatea fiscală, iar Becali propune vânzarea terenurilor sale către stat şi răscumpărarea lor apoi prin lege la o treime de preţ, urmând ca din profitul realizat să împartă banii la cei săraci şi credincioşi.
Fiscalitatea este apreciată de actualul cârmaci ca fiind mică, deci o creştere a ei putând avea efecte benefice asupra lui Pogea, Videanu, rude şi prieteni, bineînţeles în calitatea lor de persoane fizice şi nu de reprezentanţi ai statului. Senatorul pepenilor propune creşterea progresivă a taxelor pentru o sărăcire echitabilă a tuturor cetăţenilor, iar primarul de capitală vede viitorul fiscalităţii prin amnistie fiscală şi apoi …creşterea taxelor! Evident că propunerea liberală de a scădea impozitul la 10% şi TVA-ul la 15%, forţând economia să iasă la alb şi creând posibilitatea atragerii de investitori, nu poate fi îmbrăţişată de factorii responsabili, pentru că s-ar pierde controlul banilor negri, deci propunerea lui Jiji, de a transforma fiscalitatea în circuitul banilor prin valize, de la proşti la şmecheri, e mult mai interesantă.
Infrastructura este tratată deasemeni diferit, în funcţie de candidat. Dacă Băsescu, care a luptat în cele două mandate ale sale de ministru al transporturilor împotriva autostrăzilor, preferând să ne îngroape banii în drumurile de căruţă moştenite de la Ceauşescu, a descoperit brusc importanţa autostrăzilor, dl.Geoană vrea drumuri mari şi multe, să se dea la toată lumea. Candidatul Oprescu vrea ca ,, la sfârşitul mandatului meu să se circule pe şosele bune, curate şi rapide iar calea ferată să fie modernă şi bine întreţinută”, lucru perfect posibil pentru un doctor care pesemne a descoperit secretul duratei de viaţă de 300 de ani, iar Jiji propune alocarea de la buget de bani pentru elicoptere, astfel încât să se facă economii cu construcţiile de drumuri.
Viitorul Agriculturii este văzut de ,,tatăl nostru” prin urbanizarea satelor, aceasta ducând la armonizarea manelelor de la sate cu cele ale periferiilor oraşelor, spre deosebire de liderul social democrat, care doreşte legarea tinerilor de sate, bănuim cu lanţul de la fântână, şi ,,reconversia muncii din spaţiul rural în meserii specifice spaţiului rural”, deci băutul se poate transforma din hobby în meserie plătită, cu vechime înscrisă în cartea de muncă. Antonescu nu are soluţii decente, pentru că doreşte ferme mari conduse de antreprenori, existând astfel pericolul ca aceştia să se îmbogăţească şi ţăranul să nu mai aibă timp de mitinguri electorale cu mici şi bere. Din păcate, chirurgul nu are program pentru agricultură, pentru că ultima oară când a fost odată la ţară era noroi; iar Jiji propune împărţirea ţăranilor în două grămezi: una care să fie de slugi, că ,, aşa a dat Dumnezeu dintotdeauna” iar alta, cea care ştie să joace fotbal, să organizeze un campionat naţional, în care Steaua să câştige întotdeauna.
Deci, dragi compatrioţi, în faţa acestei oferte electorale, concluzia nu poate fi decât una: Trăiască Jiji Preşedinte!