Se spune în popor că atunci când Dumnezeu vrea să te piardă, mai întâi îţi ia minţile. Cam aceasta este situaţia în care a ajuns actualul preşedinte.

Venit la putere călare pe calul alb al anticorupţiei şi aureolat de lupta disproporţionată dintre el, omul simpatic şi dintr-o bucată, cu regimul fanariot-clientelar al arogantului Năstase, Traian Băsescu începe să fie perceput tot mai mult ca şi tatăl corupţiei din această ţară.

Paradoxal, deşi pe vremea lui Năstase poveştile despre averile arogantului ajunseseră la dimensiuni mitice, după căderea lui, când bravii lui lachei l-au trădat iar acesta s-a prăbuşit sub oprobiul public, nu s-a descoperit mare lucru, cu excepţia penibilelor termopane. Acest lucru ne face să ne gândim că, ori Năstase a fost un găinar şi s-a mulţumit cu mărunţis, ori dacă a furat, a făcut-o cu grijă şi cu ,,respect” faţă de opinia publică.

Spre deosebire de acesta, actualul preşedinte este întruchiparea absolută a principiului ,,una spune, alta fumează”. Din momentul în care a ajuns la Cotroceni, nu a avut nici o reţinere să-şi aducă consilieri soţii de traficanţi de ţigări sau de dubioşi oameni de afaceri, în timp ce, pe toate posturile TV, nu prididea să-şi facă imagine pe tema anticorupţiei.

Intervenţiile directe şi pe faţă în favoarea oamenilor de afaceri apropiaţi şi înfierările ,,grupurilor de interese” rivale au lămurit orice om normal la cap, că în România lupta anticorupţie se rezumă la schimbarea corupţilor ce nu pupă inelul, cu aceia care o fac.

Cu toţii ştim că dl. Băsescu nu poate lucra în echipă şi că nu suportă în juru-i oameni cu personalitate sau care datorită faptului că posedă un grad de inteligenţă mai ridicat, ar putea deveni periculoşi la un moment dat. În ultimii ani, actualul preşedinte a dat noi dimensiuni noţiunii de ,,clan”.

Privind la personaje politice cum ar fi Boc, Udrea, Stolojan, Turcan, Boureanu, Videanu, Ridzi, Berceanu, Cristian Preda, Flutur şi lista ar putea continua infricoşător de mult, observăm acelaşi arhetip comportamental.

Obedienţi, slugarnici, linguşitori, capabili să se contrazică în orice secundă dacă varianta prezidenţială se schimbă brusc, loialitatea faţă de preşedinte şi odraslele sale şi foamea de bani şi putere sunt firele ascunse ce leagă această haită. Agresivitatea, demagogia şi exprimarea mitocănească, preluată de la stăpân, sunt uniforma prin care pot fi recunoscuţi membrii clanului.

În momentul de faţă, acest grup conduce România complet lipsit de interes faţă de soarta ţării, a economiei acesteia şi a problemelor reale, fiind interesaţi doar de deturnarea banilor publici, de plasarea în funcţii cheie a servitorilor politici indiferent de competenţa acestora şi de obţinerea de imagine plătită pe bani publici.

În momentul de faţă, viitorul României ne apare extrem de sumbru datorită iresponsabilităţii acestui regim, care folosind criza economică  precum un alibi, a arvunit pe decenii veniturile statului. Creditul extrem de mare accesat de la FMI, pentru care nu avem nici azi publicaţi termenii acordului, luat în principiu pentru protejarea economiei şi investiţii în infrastructură, este utilizat cu cinism pentru plăţi salariale şi pensii, precum şi pentru cheltuieli ce maschează deturnări de fonduri.

Cu ocazia lansării candidaţilor democraţi înainte de  alegerile europarlamentare, preşedintele afirma că el, spre deosebire de contracandidaţi, nu are timp de prostii şi în lunile până la alegerile prezidenţiale, va fi pe şantierele patriei pentru a superviza punerea în operă a nouă miliarde de euro, parte a creditului accesat pentru infrastructură. Săptămâna trecută, la întâlnirea cu constructorii de drumuri, mărturisea senin că România va contracta un nou credit de un miliard de euro, pentru accelerarea construcţiei de autostrăzi. Se pare că cele nouă miliarde contractate anterior nu mai sunt luate în calcule, având deja o destinaţie mai mult decât probabilă în asigurarea alegerilor din noiembrie.

Risipa de bani publici, cheltuielile electorale, miluirea activiştilor cu bani de la buget, precum şi transferul suportării crizei pe spatele economiei private, în condiţiile în care deja se anunţă noi măriri de taxe şi impozite, vor duce extrem de aproape de colaps economia românească.

Toată această nesimţire şi iresponsabilitate poate fi explicată prin părerea execrabilă pe care o are preşedintele şi membrii clanului său, despre inteligenţa politică a poporului român.

Deşi luat la mişto şi la preţ de matineu, electoratul român, o dată la patru ani, a produs mari surprize şi a reuşit, în general, să ia decizia cea mai puţin proastă, căci din păcate, oferte pozitive nu a prea avut.

Prin comportamentul său, domnul preşedinte pune cărămidă cu cărămidă la fundaţia sfârşitului său politic care va veni extrem de repede, iar noutatea este că acesta va sosi indiferent de rezultatul alegerilor din noiembrie.