La ora când scriu aceste rânduri, nu cunosc rezultatul alegerilor europarlamentare, dar cu siguranţă, când dumneavoastră le veţi citi, vom fi cu toţii martori ai triumfului prostiei în toată splendoarea ei.

Absolut misterios, acest mecanism al politicii care apelează la voinţa exprimată prin vot a cetăţeanului, acestuia oferindu-i-se doar nişte variante dinainte stabilite chiar de către cei care ar trebui să fie judecaţi de respectivul vot.

Toate partidele s-au prezentat la această confruntare aliniind garniturile de rangul doi sau trei şi au încercat să folosească acest prilej pentru a-şi face încălzirea pentru prezidenţiale.
Deşi logica ne învaţă că o fiinţă umană ar trebui din fiecare experienţă prin care trece să înveţe ceva, realitatea a demonstrat că la noi lucrurile stau oarecum pe dos. Ceea ce am putut remarca la aceste alegeri a fost că prestaţia şi mesajele transmise cu această ocazie au scăzut la un nivel atât de jos, încât mă face să bănuiesc că tura aceasta s-a făcut economie la consilieri, pesemne din motiv de criză.

Cetăţenii preocupaţi de problemele lor, au ignorat indiferenţi ademenirile neghioabe ce i-au chemat la vot. Prezenţa la urne de pe 7 Iunie va fi un vot de blam pentru nesimţirea şi mojicia cu care politicienii au tratat cetăţenii, ca pe o masa imbecilă de votanţi. Procentul va arăta în ce măsură calitatea mesajelor este corespondentă imaginii pe care o au strategii acestor campanii despre acest popor.

PSD-ul a arătat în această campanie că în partid, volanul strategiei a fost confiscat definitiv de Vanghelie şi gealaţii săi, dar agresivitatea şi tupeul lui au creat deja tranşeele viitoarelor lupte de putere.
Mazăre s-a supărat că nu avut om pe poziţie eligibilă şi-a luat jucăriile şi a plecat pe plajă, destupând o bere cu prietenii în aşteptarea distracţiei numărătorii voturilor. Iliescu, Năstase, Mitrea şi băieţii din vechea gardă s-au lăsat ca nişte caşaloţi pe fundul apei, doar bulboanele ce se mai ridică din când în cînd la suprafaţă prin câte un interviu ne mai aduc aminte că jos, printre bolovani şi mâl, stau în aşteptarea unor vremuri mai bune răpitori cu vechi state de serviciu.
La suprafaţă au rămas clovnii de serviciu, în frunte cu Geoană, Nichita, Nica zis şi ,,Brutus” care, prin afirmaţia că va pune în ziua alegerilor câte un poliţist lângă fiecare copac, a lămurit misterul copacilor ce nu vor mai fi salutaţi de maidanezi ridicând lăbuţa posterioară. Indiciile deconspirării bravilor agenţi în civil vor fi manşeta pantalonilor, umedă şi urît mirositoare şi urmele scoarţei de copac pe dosul sacourilor.

PDL-ul a încercat să convingă prin giumbuşlucurile lui Boc, care dărâmă noi şi noi recorduri de penibil consacrate cândva de Radu Vasile. Imaginea lui, iţindu-se pe vârfuri şi tropăind în cantonamentul echipei naţionale de fotbal, va rămâne pe retina noastră de-a pururi ca o mostră de prostie electorală ineluctabilă. În rest, campania acestui partid a mai fost susţinută de Stolojan, îmbrăcat la cămaşă cu mânecile suflecate într-un lan de porumb, murdărindu-se pe mâini cu ţărână şi vorbindu-ne, nu fără un delicios umor involuntar, despre tradiţie şi ducerea lucrurilor până la capăt! Au mai punctat pentru democraţi singura politiciană din lume care dă impresia că nu foloseşte şamponul, pesemne că lupta cu corupţia cere uneori sacrificii surprinzătoare şi nu în ultimul rând, preotul cultului prezidenţial, intelectualul cu cămaşă în pătrăţele.

PNL-ul a părut singurul partid cu o listă rezonabilă, dar din păcate pentru ei, vor suporta consecinţele deschiderii listei cu Norica Nicolai, care prin aroganţă şi suficienţă, a acumulat de-a lungul timpului o zestre de antipatie demnă de a fi colegă cu figuri precum Rodica Stănoiu sau Augustin Bolcaş.

Experimentul EBA, deşi cu siguranţă va avea succes, va rămâne în istoria campaniilor prin caracterul său de paradox electoral absolut.
Deşi cu un buget comparabil cu cel al PDL-ului, obţinut probabil prin ,,vânzări anterioare”, beneficiind de serviciile remarcabilei organizaţii de activişti democraţi din teritoriu, EBA a luptat din greu prin fiecare silabă scoasă împotriva propriului său nume aducător de voturi. Prin şirul halucinant de prostii şi gafe făcute într-un timp extrem de scurt, această domnişoară a reuşit să copleşească şi să inunde suma derapajelor, inevitabile dealtfel, tuturor partidelor aflate în competiţie.

Pe moment ,,brandul” Băsescu a rezistat, dar cu siguranţă că prestaţia caraghioasă şi generatoare de folclor în ale prostiei va avea efectul unei bombe cu ceas în economia următoarelor alegeri, mai ales că nici tăticu’ nu mai e ce a fost!