Nu cred că ştiaţi, dar în Romania există o meserie care este plătita după gradul de nesimţire pe care eşti capabil să îl demonstrezi. Această meserie poartă numele de ,,buyer” sau în traducere liberă ,, cumpărător“, dar ca denumire oficială este uzitată aceea de consilier de achizitii, sau director de achiziţii, după caz.

Pentru această meserie nu pot fi recrutaţi oameni fără anumite calităţi şi deprinderi specifice, deprinderi ce nu pot fi dobândite facil, ci necesită o serioasă perioadă de instruire prealabilă. În această meserie trebuie să ai chemare, un anumit profil moral şi deprinderi îndelung exersate în perioada de preangajare, pentru că obiectivele care îi stau în faţă necesită un comportament pe măsură.

Bonusurile la salariu sunt acordate după accese crunte de neobrăzare, care în oricare altă ipostază a societăţii ar duce la excluderea sau ostracizarea comitentului.

Cu atât mai mult, în cazul în care reuşeşte prin activitatea şi comportamentul lui să ducă la faliment partenerul, sau să îi provoace mari dificultăţi, profitând de faptul că El, Nesimţitul este reprezentantul unei companii multinaţionale atotputernice, iar amărâtul este reprezentantul unui producător român, valoarea lui este pe deplin certificată în faţa colegilor şi a şefilor sai. Realizarea aceasta va fi etalată la cingătoare precum odinioara ,,pieile roşii“ îşi înşirau scalpurile duşmanilor şi în orice reuniune a acestui trib de ,,vânători de capete“, o listă lungă de asemenea măgării creionează o frumoasă impresie de competenţă.

Ce se aşteaptă de la acest manager de achiziţii al unei reţele de hipermaketuri, supermarketuri, discounteri  sau ,,cash and carry”, sau mai bine zis care sunt îndatoririle principale din fişa de post?

În primul rând, la o întâlnire, chiar dacă se fixează la sediul său, buyer-ul va întârzia între 15 şi 60 de minute, lăsându-l pe delegatul plin de speranţă într-o benefică colaborare, să aştepte într-o cuşcă de rigips prevăzută cu o ferăstruică meschină ce poartă urmele tactile ale precedenţilor vizitatori.

Delegatul trebuie să accepte această corvoadă cu speranţă, pentru că există şi posibilitatea ca buyer-ul să trimită secretara şi să îl anunţe că întâlnirea este contramandată scurt şi fără nici o explicaţie. Iar dacă delegatul în drumul său spre lift îl observă pe acesta la o ţigară pe balcon, nici un rictus de jenă nu va brăzda chipul buyer-ului ce grohăie încântat la o şuetă cu colegii.

Un buyer nu răspunde la telefon, nu răspunde la mail-uri decât în cazul extrem în care este nevoit să îţi comunice ceva foarte urgent în interesul său.

Un buyer ce se respectă nu salută niciodată primul, asta în cazul în care consideră că merită să strice un salut. El îl va aborda plictisit şi plin de suficienţă pe delegat, cu apelativul ,, moşule” chiar dacă acesta îl va ,,domni” tot restul discuţiei.

Conceptul de calitate al produsului este complet necunoscut pentru un buyer, singura raţiune pentru care stă de vorbă cu cineva fiind să primească un preţ mai mic decât concurenţa.

Un furnizor este înlăturat instantaneu dacă un produs similar poate fi dobândit de la altcineva la un preţ mai mic. Trebuie să precizăm că acest concept de ,,produs similar” în accepţiunea buyer-ului se referă doar la forma fizică, gramajul, forma şi culoarea etichetei şi câtuşi de puţin la conţinut. Faptul că noul produs nu are însuşirile fizice şi organoleptice permise pentru a putea fi comestibil, sau că gradul de acciditate este de trei, patru ori mai mare decât cel permis de legislaţie nu prezintă nici un interes. Vorba aia, noi vindem nu consumăm!

Buyer-ul nu se teme de nimic pentru că are în spate o structură cu o forţă de influenţa financiară şi politică extraordinară. Aţi auzit vreodată de vreun necaz păţit de vreun lanţ de magazine în urma unei plângeri privind poziţia de forţă adoptată în negocieri, sau pentru calitatea produselor vândute?

E adevărat că totuşi mai există o şansă pentru a colabora cu reţeaua de magazine. Dacă buyer-ul este prins în zi bună va indica persoanei în cauză procentul necesar a fi platit unei firme de consultanţă cu patron arab, singurul capabil să-i inspire un sentiment de bunăvoinţă.

Iată de ce un străvechi proverb românesc poate fi astăzi mult mai credibil în varianta ,, Nesimţirea e brăţară de aur“.